Visul unei dimineți de toamnă

Îmi trebuia o adeverință că n-am venit. Adică venituri, că de venit tocmai am ajuns la ANAF, unde îmi rotesc ochii, nerodați cu serviciile publice, în expectativă. Mă duc la ghișeul 10, că nu era nimeni. Cer. Zice cineva din spatele gemulețului, fără să-și ridice ochii a contact uman, că la ghișeul 5. Mă târșâi…

„No country for old men”

– Privește școala ca pe o pauză de calculator! – N-am cum, la calculator nu mă scol niciodată așa dimineață… … Crâmpei din infinitele dialoguri matinale cu micul meu gamer, în speranța de-a găsi o cheie să-l cooptez la un program care nici mie nu-mi place. În astfel de momente îmi fuge des gândul la…