Paradoxuri

Și stâncile vorbesc din când în când, Ghețarii scot cuvinte plutitoare, Blocuri de marmură își țin la coadă rând Să își explice care cioplitură doare. Și munții strigă uneori spre cer Că-i bine sau e rău ce văd în zare, Și apa-și curge plânsul ei stingher Spre veșnic grăitoarea mare. Și pomul e atât de…

Păpușa

Plînge-ntr-un colț păpușa Prin firele de păr ciuntite, Membre de plastic răsucite Și plînsul ei ar însemna așa: De ce nu te mai joci cu mine, Am să spun din nou mama Sau alt cuvînt, la alegerea ta, M-apleacă și-apoi dreaptă mă ține. Împletește cu degetele tale lungi Gîndul meu de firul sufletului tău, Mă…

Partidă de cărți cu viața

Tu ai o pereche, pari mulțumit, Ea trage niște cărți și le amestecă iarăși pe toate cu nonșalanță veche. Încerci apoi cu un careu de ași muncit din greu și-ți trece fluturînd sub nas o quintă de culoare din ce-a pitit sub pași. Mai joci o mînă – full de zece, notele din școli –…

Am căutat

Am căutat Iubirea Prin toate locurile Pe unde credeam c-o lăsasem Sau pe unde mai spunea Că se mai ascunde, Sau pe unde striga-n gura mare Și se bătea cu pumnii în piept S-o aștept, Am tot întrebat de ea Pînă n-am mai știut unde. Și n-am găsit-o. Am căutat Iubirea Prin toți oamenii care…

Două cîntece

Două cîntece se mai auzeau în grădina de vară Cîntate surd, înăbușit și fără lege De la-nceputul timpului și pînă-n fiecare seară. Două cîntece… Și amîndouă, cînd timpul s-a sfîrșit, plecară. Două cîntece rezistau în grădina de vară, Cîntate surd, înăbușit și fără lege Pe două corzi străine Din mutilata miilor de ani vioară. Două…

Hei, tu

Hei, tu, bărbat ce ai valențele lui Făt Frumos, nu ai decât să te apropii, dar de pe calul înspumat cu stea în frunte te rog deja să te dai jos. Să mergi la pas. La pas normal. N-ademeni în vânt pe fiica lui Hristos. Foto – ro.wikipedia.org