De obicei râd, dar uneori nu.
Cine sunt și de ce scriu În spatele blogului meu sunt… eu. Cu mâinile mele dansând pe tastatură în ritmul degetelor cu unghii scurte ale pianistului care cântă la instrumentul visat. Blogul meu e mic. Foarte mic, în limbaj uman. Nici pentru creșă nu-i încă apt, nu are doi ani. Dar, dacă se descurcă bine […]
Citește mai mult Blogul ca o gară pentru toțiAsta ar fi prima poză. O pun imediat și pe a doua. Poate să-mi explice și mie cineva, pe înțelesul meu…, de ce eu, care am blog pe wp, cînd comentez la unele, puține de altfel, bloguri, trebuie să o fac via mail și, foarte incredibil pentru mine, sînt sfătuită să-mi fac și cont pe […]
Citește mai mult HelpEra un târg străvechi la marginea orașului-capitală. Acolo se aflau expuse pe raft și la bucată și perechi fel de fel de iubiri ce se vindeau la kilogram, idealuri, sentimente, seturi de aripi pentru zbor, o mână de voturi de blam, puteai să cumperi iluzii, amăgiri la preț redus, vise alb-negru sau color. La postul […]
Citește mai mult NegustorulPentru cine-n faptul serii Clopotele bat La biserica cea veche Dintr-o margine de sat? Și plânsul lor sună-n auzul sătenilor ciudat. Se-adună-n grupuri și discută, Femei, bătrâni și tineri Și-și spun nedumerirea lor acută: Cine-a murit, Cine-a putut muri În zi de sărbătoare, în sfânta zi de vineri? Și clopotele-n miez de vară plâng cernit. […]
Citește mai mult StrăinaHei, tu, bărbat ce ai valențele lui Făt Frumos, nu ai decât să te apropii, dar de pe calul înspumat cu stea în frunte te rog deja să te dai jos. Să mergi la pas. La pas normal. N-ademeni în vânt pe fiica lui Hristos. Foto – ro.wikipedia.org
Citește mai mult Hei, tuDoar șase săgeți ai în tolbă și ce greșești – greșit rămîne. Toată făptura ți-o pui în săgeată pînă pleacă din arc. Cînd a țîșnit, orice calcul și orice noroc din lume se duc și rămîne așteptarea. Drumul ei e implacabil, orice gest și gînd sînt în zadar. Ochii-ți stau goliți pe țintă, pe mijlocul […]
Citește mai mult Tirul cu arcul, un sport individual de echipăEra una dintre pasiunile adolescenței mele să prind pe stadion vreun derby dintre vreun lider și-o „lanternă”. Învățam, pe neștiute, mult din meciurile acelea. Vedeam lîncezeala cu care jucau de obicei primii clasați. Mă rog, dacă era Steaua îi ziceam „degajare” în loc de „lîncezeală”. Toate meciurile începeau cam așa, invariabil. Cu pase moi între […]
Citește mai mult Liderii și „lanternele”Se dă: un sat dintr-un județ oarecare. Se mai dau: patronul de magazin care, cu caietul lui de datorii, face legea (axiomă deja) și un om sărac din sat, externat din spital cu tijă și cu posibilitatea pierderii piciorului, accident produs pe terenul patronului respectiv, unde omul lucra zilier, la negru. Cerință: în contul cui […]
Citește mai mult Problemă socialăAi judecat, te-ai judecat, ai pierdut, ai învins, ai iubit, ai urît, ai trăit sau ai lîncezit. Și într-o zi, pe care nu o știi, dar va fi una singură, de fapt doar într-o clipă dintr-o zi, te vei opri din toate. Telefonul o să-ți amuțească pentru totdeauna. El va suna adică în continuare, dar […]
Citește mai mult Memento… (odă superficialității umane)… Stau singură în casă și spun numele tău. Tac apoi și din toate colțurile casei îmi răspund ecouri. Ele sunt mute, dar eu le aud. Aud numele tău, multiplicat și descompus. Speriată apoi de tăcerea bruscă, aștept să aud cum ecourile se sparg de mobilă și de vitrine și cad. Mă plec în genunchi […]
Citește mai mult AnotimpuriÎn fiecare duminică Mă duc la ghilotină Și rabd eroic, pînă se termină. Apoi mă mir timid C-au mai trecut două ore de matematică Și încă n-am murit. Dar va veni o zi în care Meditația se va sfîrși Și-atunci, ca un adevărat condamnat Într-un tîrziu final eliberat, Voi rîde liberă sub soare Și-abia în […]
Citește mai mult MeditațieAm iubit și nemernici și am rănit și îngeri. Am fost trădată și am înșelat și eu. Am fost abandonată și-am abandonat și eu. Am fost hulită, am vrut să înțeleg de ce, apoi am renunțat. Am fost adorată, tare bine mai era, apoi parcă nu era nici asta tot. Pietre sau lauri, vine o […]
Citește mai mult TestamentO viață a economisit și-a calculat. Untul întins pe pîine, stratul acela, cît mai subțire, să țină cît mai mult. Unt vorba vine, margarina – unt iau copiii ei acum și i se pare lux. Coaja de cartof, cînd îl cureți, să nu pierzi din el. Felia de pepene, cînd o tai; felia, nu feliile. […]
Citește mai mult Portrete în timp (5): GriMai e și Adriana B, cealaltă Adriană, o fată despre care trebuie spuse cuvinte. Numai frumoase. A apărut în viața mea ca o furtună, și a continuat o perioadă să apară așa, furtunoasă, numai în momentele „dramatice” din joaca inițial serioasă din acel grup al foștilor colegi. Am simțit imediat la ea o sinceritate rară […]
Citește mai mult Portrete în timp (4): Asul de cupăStătea în blocul din spatele blocului meu cînd eram copii și era de-o seamă cu mine, dar la altă literă în școala generală. A fost și este încă, din păcate, una dintre cele două fete agresive nativ cunoscute în copilărie. A doua nu a reapărut nicicum în viața mea și nu e timpul pierdut să […]
Citește mai mult Portrete în timp (3): Pe trotuarul celălalt– Într-o zi o să vină și tati… Nu-și mai aducea aminte cînd și-a spus-o prima oară. Era mică, primele ei amintiri erau din curtea nesfîrșit de împărătească a bunicilor. Acolo, printre primii ei prieteni, Țuchi și Vulpița, învățase să viseze. Avea atunci și-o străbunică, a avut-o mulți ani, abia crescînd a înțeles norocul acesta […]
Citește mai mult Icoane pe sticlă spartă și lipită