O cafea cu gust de regret

A-mbătrânit nenea Gelu. Ne-am întâlnit azi întâmplător pe stradă și simt nevoia să povestesc despre asta, câteva cuvinte cât o viață întreagă sau cât o clipă-ncremenită-n loc din ea, ca să-mi descarc nervii pe timpul care trece implacabil. Nenea Gelu stătea și stă încă în blocul vechi, așa i-a rămas numele blocului in care am […]

Citește mai mult O cafea cu gust de regret

Poveste fără pereche

De-o fi cândva să ne-ntâlnim Cuprinși de amintire Aș vrea de toate să vorbim Dar nu despre iubire. (versuri dintr-un oracol vechi) Zilei care începe implacabil în fiecare dimineață nu îi pasă, de obicei, de nimic anume, ea doar își dăruie lumina ei, egal și sfânt, oricui e gata s-o primească. Venea din oraș, cam […]

Citește mai mult Poveste fără pereche

Ziua în care nu am existat

Îmi amintesc perfect Ziua din care nu am nicio amintire Era o dimineață În care m-am trezit și am zâmbit soarelui Cafeaua S-a adunat de bună voie în inimioare bej Băute pe-ndelete Drumul era fericit Să nu-și mai scuture frunzele a poză Pașii mei se mirau Că nu mai spuneau nimănui unde sunt Și mâinile-mi […]

Citește mai mult Ziua în care nu am existat

De-a amintirile

A fost odată ca niciodată, pe vremea ultimei pandemii de pe planetă, o seară obișnuită. Așa a început. Știu, mici și frumoși ascultători, că habar n-aveți ce e o pandemie, s-au eradicat toate de mult. Voi aveți astăzi alte preocupări, studiați greșeala lui Icar, care își făcuse aripi din ceară și din această cauză i […]

Citește mai mult De-a amintirile

Din cartier (1): prin canale

De cartierul bucureștean în care am crescut n-am rămas legată mult sufletește. Mai ales că ce-am lăsat în urmă am cam regăsit, prin meandrele sorții, acum, tîrziu, aproape intact. Mi-a fost greu cu viața asta dublă de țară-bloc și două rînduri de părinți. Așa că, neadaptîndu-mă practic prea tare la „găștile” de „după blocuri” din […]

Citește mai mult Din cartier (1): prin canale

Afișul

Se-nserase. Și mi-era, recunosc, puțin frică să apăs pe clanță. … Dar am intrat. Dacă ajunsesem pînă aici, însemna că trebuia să intru. Cu teamă, cu speranță, nici eu nu știam în ce, cu o iubire pe care parcă nici mică n-o aveam așa, cu dor nedefinit am pășit în vechea casă. Pe tablouri le-am […]

Citește mai mult Afișul

Marchiza

… Nu mai știu câți ani aveam, dar trebuie să fi fost mică, de școală generală, nu cred că-n anii de liceu m-aș mai fi pretat la așa ceva. Erau, așadar, unele după-amiezi în verile mele de la țară, lungi, cele mai lungi, că nu prea mă trăgea… ața, în care trebuia să cos. Așa […]

Citește mai mult Marchiza

Impromptu

Sunt zile pe care nu mi le amintesc nicio rețea de socializare, nici vreo poză lipită prin albume șterse sporadic de praf, nici măcar vreun om, căci mulți din întâmplările copilăriei nu mai sunt. Dar care-n filmul vieții mele derulat din când în când nu pier niciodată și vin aiurea. … Așa erau toate iernile […]

Citește mai mult Impromptu

Iubire cu garanție

2 iulie 1990. Mă gândesc la C și mă surprinde enorm faptul că încă-mi place de el. Că nu m-a plictisit. Că nu m-a dezamăgit. Încă. Mă gândesc la el și, deși el îmi reproșează mie mereu că eu nu înțeleg nimic, că interpretez aiurea totul, că el face totul pentru fericirea mea și că […]

Citește mai mult Iubire cu garanție

Mă iubește, nu mă iubește…

Mi-e dor uneori de el. Un dor atât de aprig, că trece peste marginile oricărei înțelegeri și mă apucă o amețeală fizică. Taina lui Fred Vasilescu merge poate în cea universală, fără nici un moment de sprijin adevărat, așa cum, singur a spus-o parcă, un afluent urmează legea fluviului. Mergeam pe o potecă îngustă, necunoscută, […]

Citește mai mult Mă iubește, nu mă iubește…

„Cu cheia de gît”

… Sau desființarea altui mit. Dincolo de compunerile perene cu acest titlu, din ce în ce mai greu primite de copiii de azi, dincolo de strălucirea în imagini și în media a acestei zile, dincolo de un placebo inoculat zeci de ani… ce rămîne? Să-mi ziceți că-s nebună sau prea dramatică după ce terminați de […]

Citește mai mult „Cu cheia de gît”

Un alt august

23 septembrie 1988. Mă gândesc la el și evenimentele zilei îmi întretaie gândurile, nedorite, nechemate. Binecuvântată fie munca cea de toate zilele, munca adevărată ce nu-ți dă voie și nici timp să mai ai și probleme personale. Îmi amintesc de ultima seară în care ne-am văzut, seara în care el a rupt toate regulile jocului, […]

Citește mai mult Un alt august

Timp și contratimp

Se prea combină totul și se prea repetă. E ca o roată care se-nvîrte – sus și jos, mereu. Ce nu pot eu avea e senzația de mijloc. Am fost obosită de moarte, am fost pasivă. Am fost fericită. Acum sînt derutată. Iarăși. Am trăit povești frumoase și povești imbecile. Am crezut că mie nu […]

Citește mai mult Timp și contratimp

Atemporal

E greu de povestit în cuvinte. Mai știu atît, că eram în brațele lui, simțindu-i, pe față, pe gît, pe umeri, atingerea ușoară, din vîrful degetelor abia. Eram și eu înfiorată, și el; dar nu mai înfiorați decît noaptea aceea de sfîrșit de vară care se închega lin, atît de încet și de ușor, încît […]

Citește mai mult Atemporal

Bricheta

Fumasem ultima țigară și singurătatea mă speria. Cu orice preț, nu trebuia să stau singură. Un coleg al vărului meu mă luase la un moment dat de mijloc în mulțime, dar m-am retras. Mi-a părut rău pe urmă. Abia atunci am observat că era simpatic, chiar ar fi putut să-mi placă. Cum a mers Andrei […]

Citește mai mult Bricheta