Din cartier (5): poveste scurtă dintre blocuri

Am avut odată ca niciodată doi vecini. Printre mulți alții, desigur. Nu erau chiar de-o seamă cu mine, ceea ce contează mult pînă la o anumită vîrstă, dar nici diferența nu justifica ne-salutul zilnic. În fine, nu era și nu mi-e vital nici azi un salut de complezență. Unul era foarte simpatic, celălalt – foarte…

HELP…

Dragii mei, am o mare și acută nevoie de ajutor de la oricine folosește un word pentru android, adică pentru telefon și tabletă, unul capabil. Am avut wps office (mai am încă, stă pe ecran degeaba), de la telefon în sine, care a mers strună doi ani, cît m-am jucat cu el. Acum, cînd îmi…

Pauza de lucru

Stau, copiez, traduc, transcriu și, printre rîndurile ordonate, pe foaie albă-ncolonate, îmi fuge mintea în pustiu. Se-așază litere în scop cuminte de a transmite informații despre curente, epoci, nații, mă văd în pauza dintre cuvinte… Copilă mică între două interjecții, trecînd grăbit la diatezele active, pronume personale și-alte vocative, carte deschisă la prea multe lecții….

N-are balta pește

Sentimentul acela că poți conta pe cineva. Și contezi liniștit, pînă ai nevoie și îi ceri cineva-ului ceva. Ceva concret. Ceva. Și atunci cel pe care contezi te lasă baltă. Devine evaziv – din invaziv, nu-l mai găsești, are brusc altceva de făcut, n-are timp, deși acum, de exemplu, e pandemie. Sau, conform înțelepciunii populare,…

Definiții

Sălbatici sunt mereu Poeții, Nu schimbă vorbe între ei, Doar cu ei înșiși bieții Stau la taclale, ca mici zei. Bătrâni sunt mulți Poeți, În calendarul cel nescris, De viață umbl-adesea beți, Dând cu poeme-n Paradis. Își caută-n fărâme-ntregul Și-n toate câte nu mai sunt, Când adevărul simplu, blegul, La pas se plimbă pe Pământ….

Toarnă-mi…

Toarnă-mi, Copile, tu în pahar, De torni pe lîngă la o adică E pentru că n-ai încă habar, Nu te grăbi, ce e mult strică. Toarnă-mi, Băiete, tu în pahar, Ești mult mai sigur pe tine, Tu lumea toată o joci pe-un zar Cînd știi că alta după ea vine. Toarnă-mi, Bătrîne, tu în pahar,…

La fîntînă

… Nu mai știu exact de la cîți ani am căpătat dreptul de a mă duce să iau singură apă de la fîntînă. Căci era un vis înverșunat al meu să merg singură la fîntînă. Am trecut întîi prin două etape ușor de imaginat. Prima, cea în care doar îmi însoțeam bunicul la fîntînă. În…

Nostalgii de „relaxare”

De douăzeci de ani stau lîngă un parc mare. La început a fost fericire de nedescris. Acum douăzeci de ani era cu totul altfel. Copaci, iarbă, nisip și cîteva terase. Îi învățasem fiecare fir de iarbă și fiecare pietricică. Azi doar îl folosesc. Multe retrocedări, multe blocuri cu patru etaje, prea multe terase, prea mult…

Bobul de conștiință cu urmă de suflet

– Luați tot! Tot! Ciuguliți-mi ochii, mîncați-mi ficatul, înfingeți-vă ghearele-n carnea rămasă, beți-mi sîngele șiroind, șoptea pasărea, năvălită, conștientizîndu-și pieirea, în flăcările durerii, cu ultimele puteri. Și toate păsările din jur, neam din neamul ei, surate de zbor pîn-atunci, văzînd-o căzută, au tras cît au putut în toate părțile pînă au făcut scrum tot ce…

Dor din dor se face zbor

Cînd eram mică, mi-era dor să fiu mare. Simțeam ceva nedefinit și unic acolo, pentru mine. A fost. De mai multe ori. Nu mereu. Acum sînt mare și mi-e dor să fiu iar mică. Dar nu în orice fel. Mi-e dor doar de unele vîrste. O lună da și una nu, o lună da și…