La fîntînă

… Nu mai știu exact de la cîți ani am căpătat dreptul de a mă duce să iau singură apă de la fîntînă. Căci era un vis înverșunat al meu să merg singură la fîntînă. Am trecut întîi prin două etape ușor de imaginat. Prima, cea în care doar îmi însoțeam bunicul la fîntînă. În […]

Citește mai mult La fîntînă

Nostalgii de „relaxare”

De douăzeci de ani stau lîngă un parc mare. La început a fost fericire de nedescris. Acum douăzeci de ani era cu totul altfel. Copaci, iarbă, nisip și cîteva terase. Îi învățasem fiecare fir de iarbă și fiecare pietricică. Azi doar îl folosesc. Multe retrocedări, multe blocuri cu patru etaje, prea multe terase, prea mult […]

Citește mai mult Nostalgii de „relaxare”

Bobul de conștiință cu urmă de suflet

– Luați tot! Tot! Ciuguliți-mi ochii, mîncați-mi ficatul, înfingeți-vă ghearele-n carnea rămasă, beți-mi sîngele șiroind, șoptea pasărea, năvălită, conștientizîndu-și pieirea, în flăcările durerii, cu ultimele puteri. Și toate păsările din jur, neam din neamul ei, surate de zbor pîn-atunci, văzînd-o căzută, au tras cît au putut în toate părțile pînă au făcut scrum tot ce […]

Citește mai mult Bobul de conștiință cu urmă de suflet

Dor din dor se face zbor

Cînd eram mică, mi-era dor să fiu mare. Simțeam ceva nedefinit și unic acolo, pentru mine. A fost. De mai multe ori. Nu mereu. Acum sînt mare și mi-e dor să fiu iar mică. Dar nu în orice fel. Mi-e dor doar de unele vîrste. O lună da și una nu, o lună da și […]

Citește mai mult Dor din dor se face zbor

Rahat

Mănînc rahat Și mă gîndesc, În timp ce-l savurez, Ce versatil A răzbătut în timp, Cu o istorie Asemănătoare unui crez Și a ajuns, tiptil-tiptil, Atît de-apreciat. Culori și forme, Combinații, În componența multor nații De dulciuri – ce gîndeați…? Acum cu mii de norme De preparare, nume și arome, Cubic, rotund, pe băț, după […]

Citește mai mult Rahat

„Eram fericiți și nu știam”

Eu nu cred că „eram fericiți și nu știam”. În primul rînd, cred că doar pe facebook plutește lumea într-un cotidian de fericire. Apoi, serios… „nu știam”…?!? Adică trăiam așa, într-o inconștiență crasă, de dimineața pînă seara, habar n-aveam că hoinăream deja prin Nirvana. Și noi o căutam, ca fraierii. Cînd ea era în supraaglomerația […]

Citește mai mult „Eram fericiți și nu știam”

Casa de vizavi

Cîndva am stat gratis într-o vilă o perioadă mai lungă, cu prietenul meu de atunci. Undeva pe Popa Nan. A fost un vis frumos și ciudat totul, cui i-ar fi venit să creadă… Vila era uriașă și avea două corpuri unite la parter printr-o bucătărie mare cît un apartament de bloc. Un corp, cu nu […]

Citește mai mult Casa de vizavi

SuperBlog – un alt happy end

Altă cortină peste al doilea SuperBlog al meu, despre care iar zic că-i ultimul (zîmbete justificate). Am luat și patru premii, parcă, nu le mai înșir, că nu-s spectaculoase, n-am mai atins mulțumirea celor 100 de puncte, doar pe a celor 99, de cîteva ori – probabil contrabalansează (alte zîmbete…). În schimb un 99, cu […]

Citește mai mult SuperBlog – un alt happy end

Cînd plouă

Cînd plouă, sufletul meu Vorbește cumva cu al tău, Zîmbește în jur Dumnezeu, Desparte iar bine de rău. Dezleagă tăceri ațipite, Le pune în vorbe șoptite, Și le duce unde va fi Să fim amîndoi într-o zi. Împletește apoi o cunună Pentru ziua cînd împreună Vom sta iar sub pomul dintîi, Eu să nu plec, […]

Citește mai mult Cînd plouă

Film: Paranoid

După patru seriale de cîte un sezon fiecare, nu știu cum s-au nimerit așa…, cît pe ce să cedez spiritual, să pun totul în cîrca neșansei și să mă-ntorc la filme. Primele două au fost nordice. Daneze, pe-acolo. Aceeași bază. Pornografia infantilă, cu concursul total al adolescenților implicați, plini ochi de droguri, imposibili să mai […]

Citește mai mult Film: Paranoid

Ploi de aprilie

Despre ploaia de aprilie nu spune nimeni nimic. Toți cântați ploile toamnei, Ploaia de noiembrie are imnul ei deja, Pe septembrie nu-l iubim cine știe ce, Încheie mereu la trecut Cel mai frumos anotimp, Sau îl iubim peste măsura Nostalgiilor altor începuturi, Toate încep, toate închid În cercul timpului lor ceva al nostru, Ploile de […]

Citește mai mult Ploi de aprilie

Spinii coroanei

Erau odată un băiat și o fetiță care s-au născut cam în același timp și au crescut împreună. Când erau copii se jucau de dimineața până seara și numai apusul soarelui îi mai despărțea, până răsărea iar. Trăiau ca în rai cu părinții lor și cu prietenii de joacă și cel mai mare necaz al […]

Citește mai mult Spinii coroanei

Màro și Amora

Era odată ca niciodată un căluț de mare mic. Un pui, printre frații și surorile lui, dintre aceia care nu stau în rând și vor ei să fie altfel mereu decât alții. Prietenii, vecinii și rudele îi spuneau Máro. Nu se știe cum au ajuns la numele acesta, totul pornise de la cât de mare […]

Citește mai mult Màro și Amora

Marea evadare

Toulouse găsi, în cele din urmă, un moment prielnic, să doarmă duse mama sa și sâcâitoarea de Marie. Pândea de mult clipa perfectă pentru planul său de evadare. Cu Berlioz n-avea totuși așa multe divergențe, i-ar fi putut trece cu vederea multe jumătăți de răsfățuri, dar surioara era atât de enervantă, parcă ea era Ducesa […]

Citește mai mult Marea evadare

Film: Mizerabilii

Abia acum l-am văzut și eu, pe cel cu Liam Neeson. Iar cartea n-am recitit-o de cînd eram copil și plîngeam de dragul și de mila lui Cosette. Nu o să spun despre film. Cosette, Javier, Jean Valjean și micul Gavroche sînt acum simboluri universale ce definesc caractere încă valabile. Aș vrea să spun doar […]

Citește mai mult Film: Mizerabilii

Amin

Se hotărî, după ce tot privea de cîteva zile spectacolul halucinant, aleatoriu la postarea unei cunoscute oarecare. Scrise și ea un Amin, dar fără semnul exclamării, i se părea mai mult o afirmație decît o exaltare, deși nu ar fi contat în banda rulantă de Amin-uri care curgea nestingherită. Apoi opri notificările de la postare, […]

Citește mai mult Amin

De-a amintirile

A fost odată ca niciodată, pe vremea ultimei pandemii de pe planetă, o seară obișnuită. Așa a început. Știu, mici și frumoși ascultători, că habar n-aveți ce e o pandemie, s-au eradicat toate de mult. Voi aveți astăzi alte preocupări, studiați greșeala lui Icar, care își făcuse aripi din ceară și din această cauză i […]

Citește mai mult De-a amintirile

Chiriașii

Nu știu să spun ce anume mi-a declanșat amintirea asta. Ceva anume din această dimineață, desigur vreun detaliu mic și proustian, care mi-a readus în minte toată întîmplarea. Probabil glumele la modă cu pijamale de pe facebook… Aveam vreo 21 de ani, plecasem de acasă, mama divorțase și închiria camera mea. Dădeam mai rar pe […]

Citește mai mult Chiriașii

Reportaj cu masca de gât

Totul a început vineri, când am primit avizul că a sosit coletul din… Coreea – nu-ntrebați care, comandat cred că anul trecut. Asta ca să arăt că n-am ieșit de dor în oraș, deși mi-e. Deci o adevărată excursie, în vederea căreia m-am pregătit temeinic pentru luni. Nu mai știu ce pretexte am învârtit luni, […]

Citește mai mult Reportaj cu masca de gât

Joc

C-am fost prieteni, n-are importanță, ne plictiseam, era vacanță, în timpul școlii, cînd nu-i soare, sub umbra notelor, iubirea moare. În urma falnicelor polinoame, văd zilnic cupluri oarbe de binoame, produc și eu, un biet și trist monom, reacții chimice și strîmbe de atom. Văd revoltații morți în fade glorii, aud atîtea stiluri și istorii […]

Citește mai mult Joc

Sînziana

O cheamă, să zicem, Sînziana. Foarte greu i-am ales un alt nume, pentru că o știu atît de bine încît mi-e să nu-i zic din greșeală pe cel adevărat. Iar numele adevărat îmi pare atît de al ei, că parcă un altul nu i se potrivește nicicum. Acum, în clipa în care scriu, trebuie să […]

Citește mai mult Sînziana

Contraste

Provincie și vară pe-ncepute, Plimbare sub lumina lunii clară, Misterul dragostei necunoscute Și șoapte-nvinse de fecioară. Provincie și vară pe sfîrșite, Plecare sub lumina lunii clară Și cîntul mort al dragostei mințite În cea mai de pe urmă seară.

Citește mai mult Contraste

Comenzi virtuale pentru seri reale

Mai știi cum primăvara O așteptam mereu cu toții, Râdeam, spunând că seara Ne furișăm mereu „ca hoții” Să căutăm care terasă Mai e deschisă-n drum spre casă…? Cum ne plângeam că n-avem timp, Deși tot timpul ne-ntâlneam, C-am face orice altceva în schimb Decât ce-n fiecare zi făceam…? … Vremea aceea este astăzi live, […]

Citește mai mult Comenzi virtuale pentru seri reale

Și vine o zi…

– Aveți grijă și la tramvai, cînd treceți strada…! – Daaaa, nu sîntem retardați, avem împreună 150 IQ. „Împreună” fiind trei copii de doisprezece ani. Ziua-n care-ți iese copilul singur în parc prima oară, cu prietenii. E ca ziua în care ai aruncat ultimul pampers. Sau suzeta, în sfîrșit. Sau ca ziua în care ți-a […]

Citește mai mult Și vine o zi…