Apartamentul de vizavi

Deschise larg geamul la bucătărie, să intre toamna întârziată. Zilele trecute fuseseră pline, cel mic începuse școala și părinții l-au lăsat la ei, fiind mai aproape. Drumuri, cumpărături, emoții, zăpușeala de afară… n-avusese timp de niciun gând. Era o sâmbătă calmă și fără planuri, o zi de odihnă. Vântul începuse să adie, soarele era încă […]

Citește mai mult Apartamentul de vizavi

La asfințit

Un colț de cer cald stătea atârnat de gard, într-o rână. Soarele se-ndura greu să plece, mai lenevea pe pământul verde, jucându-se v-ați ascunselea cu ultimele umbre ale pomilor din curte. Câteva păsărele moțăiau deja pe crengi, aplecându-le într-o adiere firavă. Un stol de porumbei își făcea ocolul de seară. Un câine se trezi urlând […]

Citește mai mult La asfințit

Antrenorul de tir

Nu știu cum îl cheamă. Nu știu ce face (în afară de tir, deși cred că nu multe, are o tolbă de povești despre concursuri la care a fost, probabil pușca, pistolul, vesta și alicele sînt mult din viața lui), cum e, unde și de unde e, dar e un om tare bun. Demult sau […]

Citește mai mult Antrenorul de tir

Bobul de conștiință cu urmă de suflet

– Luați tot! Tot! Ciuguliți-mi ochii, mîncați-mi ficatul, înfingeți-vă ghearele-n carnea rămasă, beți-mi sîngele șiroind, șoptea pasărea, năvălită, conștientizîndu-și pieirea, în flăcările durerii, cu ultimele puteri. Și toate păsările din jur, neam din neamul ei, surate de zbor pîn-atunci, văzînd-o căzută, au tras cît au putut în toate părțile pînă au făcut scrum tot ce […]

Citește mai mult Bobul de conștiință cu urmă de suflet

Spinii coroanei

Erau odată un băiat și o fetiță care s-au născut cam în același timp și au crescut împreună. Când erau copii se jucau de dimineața până seara și numai apusul soarelui îi mai despărțea, până răsărea iar. Trăiau ca în rai cu părinții lor și cu prietenii de joacă și cel mai mare necaz al […]

Citește mai mult Spinii coroanei

Màro și Amora

Era odată ca niciodată un căluț de mare mic. Un pui, printre frații și surorile lui, dintre aceia care nu stau în rând și vor ei să fie altfel mereu decât alții. Prietenii, vecinii și rudele îi spuneau Máro. Nu se știe cum au ajuns la numele acesta, totul pornise de la cât de mare […]

Citește mai mult Màro și Amora

Marea evadare

Toulouse găsi, în cele din urmă, un moment prielnic, să doarmă duse mama sa și sâcâitoarea de Marie. Pândea de mult clipa perfectă pentru planul său de evadare. Cu Berlioz n-avea totuși așa multe divergențe, i-ar fi putut trece cu vederea multe jumătăți de răsfățuri, dar surioara era atât de enervantă, parcă ea era Ducesa […]

Citește mai mult Marea evadare

De-a amintirile

A fost odată ca niciodată, pe vremea ultimei pandemii de pe planetă, o seară obișnuită. Așa a început. Știu, mici și frumoși ascultători, că habar n-aveți ce e o pandemie, s-au eradicat toate de mult. Voi aveți astăzi alte preocupări, studiați greșeala lui Icar, care își făcuse aripi din ceară și din această cauză i […]

Citește mai mult De-a amintirile

Conspirația Florilor

– Cîtă istorie ciuntită de foițele lor de staniol, cu pănglicuțe colorate în jurul tulpinelor noastre care-ar trebui să se ridice mîndre și drepte doar deasupra pămîntului să mai ducem în spate…? Vorbele Crinului Imperial, care se supăra rar și de obicei grăia elegant și neironic despre oricine și orice, străbăteau cîmpul cu amărăciunea unui […]

Citește mai mult Conspirația Florilor

Gânduri la drum lung

A fost o cursă lungă, lungă, pe care-o alergam în prostie, sperând și resemnându-mă, fără să am habar de traseu, ori măcar de linia de sosire. Mai târziu, aproape de final, fără să știu că eram atât de aproape, am aflat. Aflasem, așadar, unde se sfârșea cursa. Am început să număr secundele invers. Alerg gâfâind, […]

Citește mai mult Gânduri la drum lung

Telefonul

– … Alo? – Da…? – Bună ziua. 0216393969? – Da. – Cine sunteți? Cine ești…? – Tu ai sunat. Tu cine ești? – Eu…? A, da. Sunt Issabela. Așa mă cheamă. – Și cu cine vrei să vorbești? – Habar n-am. Am sunat să văd dacă mai există numărul ăsta. – Există. – I-am […]

Citește mai mult Telefonul

Anunțul

Căutînd o veioză cu senzori pentru vise, am dat fără să vreau peste un anunț interesant, un post liber de cercetător la Ministerul Iubirii, îl mutaseră pe Strada Revederii, la intersecția cu Bulevardul Anilor. Îl crezusem mereu undeva, pe la marginea orașului. Voiam de lucru în principiu, deși nu mă grăbeam, aveam din ce trăi, […]

Citește mai mult Anunțul

Coletul

Stăteam. Nu făceam chiar nimic cînd am auzit soneria. M-am repezit spre ușă. Am deschis. Nimeni. Nici un zgomot pe scară. Cînd am vrut să închid, m-am împiedicat de-un pachet. Nu prea mare, nici prea mic. Cred că fusese alb. Acum era prăfuit și murdar. Ciudată chestie, mi-am zis. Avea pe el semnul fragil – […]

Citește mai mult Coletul

Reverie

Un pumn de apă aruncat pe-un umăr gol, țipăt de pescăruș razant, dunga unei raze pe o piatră, sunetul valului spart, nisip scrîșnind sub sufletul sărat de vise… ce-aduce marea la țărmul gîndului n-aduce uneori ceasul unei vieți. Eternitatea e acolo unde, pentru o clipă, valul se îngînă cu nisipul de o veșnicie și pentru […]

Citește mai mult Reverie

Fîntîna dorințelor

… Umblam frenetică prin camere, nu știam în care să intru mai întîi, am dat o fugă prin toate… Apoi la bucătărie, să-mi fac o cafea, am pus apa la fiert, am deschis geamul… de cînd nu mai privisem pe el, de cîți ani, am înțeles imediat că nu uitasem nici o clipă cum se […]

Citește mai mult Fîntîna dorințelor

Abisuri de suflet

Ne despărțim. Așa, brusc, ca lăsatul de fumat, trebuie, căci altfel nu se va mai întîmpla. Și trebuie. Aici, acum, am ales acest loc știi tu de ce, aici te-am văzut întîia oară. Eram mic, foarte mic și scrijeleam, ca acum, cu degetul în nisip desene nefăcute. Nu ne-am mai despărțit de-atunci, mi-ai fost alături […]

Citește mai mult Abisuri de suflet