Portrete în timp (9): Ea este Dana…

Prietenii din copilărie sînt povești fără sfîrșit. Sînt un dar pe care ți-l dă viața și căruia uiți să îi dai un preț la timp, deoarece la început doar îl trăiești. Prețul apare cînd nu-i pierzi și simți cum trece timpul tău lîngă ei. Sau cînd îi regăsești. Pe Dana am regăsit-o. Într-un mod de... Citește în continuare →

Portretul unui visător incurabil

Pe Marin Rotaru, Didi pentru familie, prieteni, cunoștințe, pentru un sat întreg și dincolo de el, l-am cunoscut bine, mi-era unchi. Era tatăl verișorilor mei, Larisa și Dragoș, cu care am bătut dealurile și râpele Moldovei. Era soțul pe care îl trimiteai în fundul curții după un lemn de foc și venea ore bune mai... Citește în continuare →

Portrete în timp (6): În rândul lumii

Era mulțumit. Starea asta de mulțumire era maximul ce-l putuse stoarce de la existența lui. Nu știa fericirea și altele asemenea decât din cărți. Fusese profesor la viața lui, acolo, în sat. Un profesor obișnuit, le mai trăgea și câte una, ca omul, copiilor, unii au ținut minte, alții nu. Dar nimeni nu-i reproșase direct... Citește în continuare →

Portrete în timp (5): Gri

O viață a economisit și-a calculat. Untul întins pe pîine, stratul acela, cît mai subțire, să țină cît mai mult. Unt vorba vine, margarina - unt iau copiii ei acum și i se pare lux. Coaja de cartof, cînd îl cureți, să nu pierzi din el. Felia de pepene, cînd o tai; felia, nu feliile.... Citește în continuare →

Portrete în timp (4): Asul de cupă

Mai e și Adriana B, cealaltă Adriană, o fată despre care trebuie spuse cuvinte. Numai frumoase. A apărut în viața mea ca o furtună, și a continuat o perioadă să apară așa, furtunoasă, numai în momentele "dramatice" din joaca inițial serioasă din acel grup al foștilor colegi. Am simțit imediat la ea o sinceritate rară... Citește în continuare →

Portrete în timp (1): Coji de ciment

Privea tîmpit firul de iarbă ieșit din ciment. Nu admirase-n viața lui un fir de iarbă gratis, poate doar ca să-l folosească în vreo frază de-ncîntat femei la care depistase urme de romantism. Sau ca să judece rapid cu ce mașinărie să-l tundă. Sau variante, dar nu așa, în gol, cum se surprinsese acum. Nu... Citește în continuare →

Blog la WordPress.com.

SUS ↑