Amicul înțelept

Și asta o să treacă, spunea un fost amic Și timpul, pasăre alcătuită din nimic, Nu știu cum pana lui măiastră izbutea, Nu doar trecea, ci parcă uneori zbura. Trecut-au toate, bune și nebune, mari Sau mici și grele, în taraf de lăutari – Același sunet scârțâit de-acordeon, Noi melodii în gama vechiului diapazon. Și…

Buchetul de flori

Ne batem pe flori de ca și cum toate celelalte probleme ale lumii s-au rezolvat sau au intrat în pământ pe termen nelimitat. Cum, tu n-ai zis răspicat despre flori azi, n-ai explicat ce inutil obicei ne-am creat? Nici tu? Nu-mi spune că ai uitat că pentru asta trăiai de la sfârșit de lună mai…

Scrisoare către mine însămi

Lasă-mă să te iau acuma de mînă, vino cu mine pe unde n-am fost, vino să fim măcar azi împreună, nu-ți fie frică de-al lumii nerost. Lasă-mă să-ți arăt pașii aceia ce n-ai vrut să-i schițezi nici în vis, vino, dă-mi mîna, îndrăzneala e cheia pentru dansul în care nimic nu-i promis. Lasă-mă să-ți cînt…

Din alte poezii ale toamnei

Ploua demențial la început De anotimp și lună, Ea, tristă, ar fi vrut Pe șleau totul să-i spună. Dar el tună o dată greu De sparse-al liniștii tavan Și-alunecă de pe mileu Micuțul bibelou de porțelan. Căzut în țăndări mii pe jos, Ea să-l adune se gîndi – Reflex recent și anxios, Aveau și casă…

Toamna altfel

Toamna asta parcă-i altfel Decât celelalte toamne, Nu mai aud afară bârfa Toculețelor de doamne. Toamna asta parcă-i altfel Decât cele de mai ieri, Amorul și-l redecorează Cu virtualele plăceri. Toamna asta parcă-i altfel, Fanții vechi de mahala În loc de invitația la vals Replici dau de mucava. Toamna asta parcă-i altfel, Numai frunzele mai…

Septembrie, covor de frunze

Septembrie – covor de frunze Peste păreri de rău În adierea dimineții Pășești ușor, treci greu. Septembrie – covor de frunze Peste cuvintele de ieri Usuci în soare palid Romanța fostei veri. Septembrie – covor de frunze Peste cuprins Cu ploi mărunte stingi Jarul de vis nestins. Septembrie – covor de frunze Prin carte înșirate…

Spuneai

Spuneai ca stelele vorbesc, Că-i veșnic visul lor ceresc, Dar azi, de-atîta departare, Văd numai stele căzătoare. Spuneai că viața susură senin Spre mare din izvorul cristalin, Dar azi, mustind tăcut în soare, Văd doar o baltă stătătoare. Spuneai că cercul e rotund, Că-n raze aripi se ascund, Dar azi, de calcul deformat, E-un biet…

Dansatoarea din port

Frumoasa dansatoare cântă La cabaretul dinspre port Și marinarii bat din palme Trezindu-și sentimentul mort. Aruncă bani și caută uitare Și trupuri calde de femeie vor, Sînt beți și palizi marinarii, Ei n-au trecut, nici viitor. Ea, dansatoarea, le e visul Ce-n larg le ține tot avântul Acelora ce înspre paradis În ape nu-și sapă…

Donez adevăr

Donez un adevăr imens, S-a dovedit bun de nimic, Era captiv, dar pur și dens, Părea să-mi fie un amic. Însă la scosul lui în lume A tot căzut din lac în puț Și a pățit și el anume Ca împăratul gol-goluț. De-atunci mă bîntuie și-l dau Degeaba, gratis, cui îl vrea, La bani mărunți…

Poeziile mele „diplomate”

Iată și poeziile mele „diplomate”, apărute post-concurs în antologia Arenei Literare. Am încercat să le pozez bine, ca să nu mai caut fișierul. Și vă spun și un mare secret, căci e motivul ascuns pentru care m-am bucurat atâta că au fost apreciate. Patru dintre cele opt au fost scrise în liceu, au fost lăsate…

Scrisoare către ultima zi de mai

Zi ultimă din nou de mai, Iar pleci, cu soarele tău crud, Cu sufletu-mi ce-aleargă nud, Tot rătăcit pe-alei de rai. Firavă lași alt timp în loc, Urmezi un implacabil drum, Cu muguri dai și cu parfum De flori cuminte în ghioc. Cu degetele-ți lungi de ploi Compui pe tabla din pervaz, Lin sunetele curg…

Pauza de lucru

Stau, copiez, traduc, transcriu și, printre rîndurile ordonate, pe foaie albă-ncolonate, îmi fuge mintea în pustiu. Se-așază litere în scop cuminte de a transmite informații despre curente, epoci, nații, mă văd în pauza dintre cuvinte… Copilă mică între două interjecții, trecînd grăbit la diatezele active, pronume personale și-alte vocative, carte deschisă la prea multe lecții….

Definiții

Sălbatici sunt mereu Poeții, Nu schimbă vorbe între ei, Doar cu ei înșiși bieții Stau la taclale, ca mici zei. Bătrâni sunt mulți Poeți, În calendarul cel nescris, De viață umbl-adesea beți, Dând cu poeme-n Paradis. Își caută-n fărâme-ntregul Și-n toate câte nu mai sunt, Când adevărul simplu, blegul, La pas se plimbă pe Pământ….

Toarnă-mi…

Toarnă-mi, Copile, tu în pahar, De torni pe lîngă la o adică E pentru că n-ai încă habar, Nu te grăbi, ce e mult strică. Toarnă-mi, Băiete, tu în pahar, Ești mult mai sigur pe tine, Tu lumea toată o joci pe-un zar Cînd știi că alta după ea vine. Toarnă-mi, Bătrîne, tu în pahar,…

Rahat

Mănînc rahat Și mă gîndesc, În timp ce-l savurez, Ce versatil A răzbătut în timp, Cu o istorie Asemănătoare unui crez Și a ajuns, tiptil-tiptil, Atît de-apreciat. Culori și forme, Combinații, În componența multor nații De dulciuri – ce gîndeați…? Acum cu mii de norme De preparare, nume și arome, Cubic, rotund, pe băț, după…

Cînd plouă

Cînd plouă, sufletul meu Vorbește cumva cu al tău, Zîmbește în jur Dumnezeu, Desparte iar bine de rău. Dezleagă tăceri ațipite, Le pune în vorbe șoptite, Și le duce unde va fi Să fim amîndoi într-o zi. Împletește apoi o cunună Pentru ziua cînd împreună Vom sta iar sub pomul dintîi, Eu să nu plec,…

Ploi de aprilie

Despre ploaia de aprilie nu spune nimeni nimic. Toți cântați ploile toamnei, Ploaia de noiembrie are imnul ei deja, Pe septembrie nu-l iubim cine știe ce, Încheie mereu la trecut Cel mai frumos anotimp, Sau îl iubim peste măsura Nostalgiilor altor începuturi, Toate încep, toate închid În cercul timpului lor ceva al nostru, Ploile de…

Joc

C-am fost prieteni, n-are importanță, ne plictiseam, era vacanță, în timpul școlii, cînd nu-i soare, sub umbra notelor, iubirea moare. În urma falnicelor polinoame, văd zilnic cupluri oarbe de binoame, produc și eu, un biet și trist monom, reacții chimice și strîmbe de atom. Văd revoltații morți în fade glorii, aud atîtea stiluri și istorii…

Contraste

Provincie și vară pe-ncepute, Plimbare sub lumina lunii clară, Misterul dragostei necunoscute Și șoapte-nvinse de fecioară. Provincie și vară pe sfîrșite, Plecare sub lumina lunii clară Și cîntul mort al dragostei mințite În cea mai de pe urmă seară.

De-un timp…

Mă uit cum ziua cu lîncezeală trece, Cum își întinde ea minutele pe clipe Și în oglinda ce-mi părea atît de rece Întrezăresc de-un timp idei în pripe. Cînd număr pașii din odaie, De-un timp nu îmi mai ies la fel, Speranțe și-amintiri sînt claie Peste grămada luciului din el. Îmi chem poveștile de seară,…

Poem simplu

Nu am fost niciodată cea mai frumoasă femeie din lume. Niciodată nu am mutat munții din loc cu un zîmbet bine țintit din simplul motiv că nu vedeam clar prea departe, vedeam numai pînă la tine. Nu rămînea în urma mea niciodată parfumul acela vag și fin feminin pentru că erai mereu în spatele meu,…

Ții minte…

Ții minte corcodușii, primii zmei, În brațe-i cuprindeam, În jurul lor ne ascundeam, Apoi pe fructe ne băteam, ‘Naintea florilor de tei. Ții minte salcîmii de pe drum, Cum înverzeau și ei firav, Cum le-atîrna și floarea brav, Mîncam și flori și frunze grav, Cred că mai înfloresc și-acum. Ții minte joaca cu petale, Ba…

Port în mine…

Port în mine un dor necuprins, Dorul acela din pîntecul mamei Ce nici amintiri, nici iubiri, Nici multele împliniri Încă nu mi l-au stins. Port în mine dorul acela De dragoste fără cuget A tot și a toate Ce sînt pe pămînt, Întrupat într-un singur cuvînt. Port în mine un dor care doare, Un dor…

Clovnul

Tristețea unui clovn de dincolo de scenă, Când cade cortina peste orice spectacol Și pleacă pe rând cei ce-au clamat în arenă N-o poate ghici nici măcar un oracol. Cum spune el, clovnul, adevărul în glumă, Toți râdem, nu credem din toate o iotă, E rolul lui să ne-nchidă în baloane de spumă Și propriul…

Paradoxuri

Și stâncile vorbesc din când în când, Ghețarii scot cuvinte plutitoare, Blocuri de marmură își țin la coadă rând Să își explice care cioplitură doare. Și munții strigă uneori spre cer Că-i bine sau e rău ce văd în zare, Și apa-și curge plânsul ei stingher Spre veșnic grăitoarea mare. Și pomul e atât de…

Adevărul din… (un răspuns-cadou pentru Dana)

Adevărul din niciodată nu e prea tîrziu, dacă e, e pe undeva prin primul cuvînt, o dată oarecare, or chiar nici o dată, iluzii, visuri și vînt. Sau prin jurul lui tîrziu, depinde probabil de axa pe care cel care-l caută scrie, de timp, de suflet, de pustiu. Căci, din cîte știu, dacă adevărul din…

Păpușa

Plînge-ntr-un colț păpușa Prin firele de păr ciuntite, Membre de plastic răsucite Și plînsul ei ar însemna așa: De ce nu te mai joci cu mine, Am să spun din nou mama Sau alt cuvînt, la alegerea ta, M-apleacă și-apoi dreaptă mă ține. Împletește cu degetele tale lungi Gîndul meu de firul sufletului tău, Mă…

Annabel Lee

De demult s-a-ntâmplat, de demult… Era lângă o mare cu ape-argintii, O fecioară trăia, şi poate c-o ştiţi, O fecioară, Annabel Lee; Şi trăia doar c-un gând, s-o iubesc mereu, Şi trăia să mă poată iubi. Eu, un copil şi ea – un copil, Lângă o mare cu ape-argintii, Ne iubeam ca un cântec mai…

Partidă de cărți cu viața

Tu ai o pereche, pari mulțumit, Ea trage niște cărți și le amestecă iarăși pe toate cu nonșalanță veche. Încerci apoi cu un careu de ași muncit din greu și-ți trece fluturînd sub nas o quintă de culoare din ce-a pitit sub pași. Mai joci o mînă – full de zece, notele din școli –…

Obiecte pierdute

Știi sentimentul acela Cînd îți lași sufletul În palma cuiva Într-o siguranță absolută, Un fel de scut, Orice s-ar întîmpla, Chiar dacă întîmplarea Uneori e mută… … L-am pierdut.