Timp și contratimp

Se prea combină totul și se prea repetă. E ca o roată care se-nvîrte – sus și jos, mereu. Ce nu pot eu avea e senzația de mijloc. Am fost obosită de moarte, am fost pasivă. Am fost fericită. Acum sînt derutată. Iarăși. Am trăit povești frumoase și povești imbecile. Am crezut că mie nu…

Catalogul

Sufletul meu e ca o zi de școală. Uneori are șase ore. Alteori, șapte. Uneori deloc. E duminică într-un suflet de fată. E atît de rar duminică! Și niciodată nu coincide cu cea din calendar. Înainte, sufletul, profesor crud, neiertător, la începutul fiecărei ore își striga elevii. Și ei spuneau „prezent”. Rareori lipsea cîte unul….

Atemporal

E greu de povestit în cuvinte. Mai știu atît, că eram în brațele lui, simțindu-i, pe față, pe gît, pe umeri, atingerea ușoară, din vîrful degetelor abia. Eram și eu înfiorată, și el; dar nu mai înfiorați decît noaptea aceea de sfîrșit de vară care se închega lin, atît de încet și de ușor, încît…

Oameni care ne trec prin viață și ne rămân în suflet

Mi-a spus fostul meu șef, acel om și șef de excepție, Radu Enciu (cât de târziu am înțeles ce mult m-a ajutat!), într-o ultimă discuție la el în birou, înainte să plec, fără să mă privească, cu o voce egală și joasă: – Întotdeauna am avut nevoie de tine. M-a emoționat mai mult decât toate…

Bricheta

Fumasem ultima țigară și singurătatea mă speria. Cu orice preț, nu trebuia să stau singură. Un coleg al vărului meu mă luase la un moment dat de mijloc în mulțime, dar m-am retras. Mi-a părut rău pe urmă. Abia atunci am observat că era simpatic, chiar ar fi putut să-mi placă. Cum a mers Andrei…

Treapta a doua – prima mea întîlnire directă cu comunismul

14 iulie 1984. Cu ce să-ncep? Aș vrea să fie furtună, fulgere și tunete, potop… Aș vrea să mor. Sau să fug în lume. N-am știut pîn-acum cum arată disperarea. Disperare… Groaznic cuvînt. Cu cît calm l-am scris! Nu știu dac-am mai plîns vreodată cum am plîns azi. Cu disperare. Tot cu disperare voiam să…

Școală, bac și optsprezece ani

15 noiembrie 1985. Mi-e frig. Mi-e tot mai frig. Afară e iarnă, a treia zi de cînd tot ninge și parcă ninge de la începutul lumii. Dar nu de iarna de-afară mi-e frig. De iarna din mine. N-am mai scris de-un veac parcă. Poate nici nu mai știu. Poate nici n-am știut vreodată. Am cea…

Baladă pentru o prietenă

Mă suna de multe ori la serviciu sau acasă: Issabela, vino repede la mine! De ce? Ce naiba ai mai făcut? Nimic. Dar vreau să te văd. Am nevoie de tine. Mă duceam. Cineva avea nevoie de mine. Stupidul meu orgoliu era satisfăcut.Abia în acea ultimă discuție, pe terasa de la Național, am simțit pentru…