De obicei râd, dar uneori nu.
30 iunie. Nu m-aș fi putut gândi la el ca la altceva decât ca la soțul prietenei mamei mele. … Dar mi-am adus aminte de Diana din Pânza de păianjen. Și am vrut să știu cum e un Petre. Unul, oarecare. Și, oricum, altul. N-aș putea cere nimănui un Petre Barbu real. La urma urmei, […]
Citește mai mult O pânză oarecare de păianjenIulie, 1990. Am rămas cu obsesia idioată că mâine iar am un examen și nu știu de unde și din ce să mă mai apuc de învățat. … Caut de mult o definiție pe cât de scurtă, pe atât de clară a sufletului poporului român. Am găsit una la Noica: … E și o curioasă […]
Citește mai mult Gânduri de ieri2 iulie 1990. Mă gândesc la C și mă surprinde enorm faptul că încă-mi place de el. Că nu m-a plictisit. Că nu m-a dezamăgit. Încă. Mă gândesc la el și, deși el îmi reproșează mie mereu că eu nu înțeleg nimic, că interpretez aiurea totul, că el face totul pentru fericirea mea și că […]
Citește mai mult Iubire cu garanțieMi-e dor uneori de el. Un dor atât de aprig, că trece peste marginile oricărei înțelegeri și mă apucă o amețeală fizică. Taina lui Fred Vasilescu merge poate în cea universală, fără nici un moment de sprijin adevărat, așa cum, singur a spus-o parcă, un afluent urmează legea fluviului. Mergeam pe o potecă îngustă, necunoscută, […]
Citește mai mult Mă iubește, nu mă iubește…Octombrie 1984. O seară oarecare de toamnă. Rece, palidă, târzie. Un București ce mirosea a desfătare, un București cu brațele întinse spre plăceri. Așa-i percepeam luminile și aromele de câte ori veneam seara de la marginea orașului în centru. Eram la capătul tramvaiului 16. Eu și el, doi elevi, în uniforme sub luminile colorate ale […]
Citește mai mult CișmeauaÎn fața unei uși închise Mă opresc din mers Mă uit de vreun afiș, ceva, Cu „vin imediat” Și, dacă nu, o iau în sens invers. În fața unei uși închise Mai caut dacă are vreun program Pentru străini sau pentru personal, Mă uit, doar pentru siguranță, Nu c-aș intra pe el, Dac-a rămas deschis […]
Citește mai mult În fața unei uși închise23 septembrie 1988. Mă gândesc la el și evenimentele zilei îmi întretaie gândurile, nedorite, nechemate. Binecuvântată fie munca cea de toate zilele, munca adevărată ce nu-ți dă voie și nici timp să mai ai și probleme personale. Îmi amintesc de ultima seară în care ne-am văzut, seara în care el a rupt toate regulile jocului, […]
Citește mai mult Un alt august… Stau singură în casă și spun numele tău. Tac apoi și din toate colțurile casei îmi răspund ecouri. Ele sunt mute, dar eu le aud. Aud numele tău, multiplicat și descompus. Speriată apoi de tăcerea bruscă, aștept să aud cum ecourile se sparg de mobilă și de vitrine și cad. Mă plec în genunchi […]
Citește mai mult AnotimpuriMă simt trădată și înșelată, în povestea cu Gabi, cum nu m-am simțit niciodată. Am fost prietene atît cît pot fi două ființe. Doi copii. Două fete. Două femei. Am împarțit și ne-am dat totul una alteia. Ani și ani. Nu i-am numărat. Ne-am certat de multe ori, aveam o groază de păreri diferite și […]
Citește mai mult Prietenia care a supărat zeiiSe prea combină totul și se prea repetă. E ca o roată care se-nvîrte – sus și jos, mereu. Ce nu pot eu avea e senzația de mijloc. Am fost obosită de moarte, am fost pasivă. Am fost fericită. Acum sînt derutată. Iarăși. Am trăit povești frumoase și povești imbecile. Am crezut că mie nu […]
Citește mai mult Timp și contratimpN-am să pun data. E vorba de o amintire, atît, și un regret, care n-au nici o legătură cu 3 iulie 1984. Mi-am adus aminte așa, deodată, că într-a șaptea, în urma unei selecții de la scoală, m-am înscris la handbal, la CSS 2. Și că iubeam handbalul. Îl jucam mereu la școală. De fapt, […]
Citește mai mult Terenul cu vise (prietenei mele din copilărie, Cristina Florian)Sufletul meu e ca o zi de școală. Uneori are șase ore. Alteori, șapte. Uneori deloc. E duminică într-un suflet de fată. E atît de rar duminică! Și niciodată nu coincide cu cea din calendar. Înainte, sufletul, profesor crud, neiertător, la începutul fiecărei ore își striga elevii. Și ei spuneau „prezent”. Rareori lipsea cîte unul. […]
Citește mai mult CatalogulE greu de povestit în cuvinte. Mai știu atît, că eram în brațele lui, simțindu-i, pe față, pe gît, pe umeri, atingerea ușoară, din vîrful degetelor abia. Eram și eu înfiorată, și el; dar nu mai înfiorați decît noaptea aceea de sfîrșit de vară care se închega lin, atît de încet și de ușor, încît […]
Citește mai mult AtemporalMi-a spus fostul meu șef, acel om și șef de excepție, Radu Enciu (cât de târziu am înțeles ce mult m-a ajutat!), într-o ultimă discuție la el în birou, înainte să plec, fără să mă privească, cu o voce egală și joasă: – Întotdeauna am avut nevoie de tine. M-a emoționat mai mult decât toate […]
Citește mai mult Oameni care ne trec prin viață și ne rămân în sufletFumasem ultima țigară și singurătatea mă speria. Cu orice preț, nu trebuia să stau singură. Un coleg al vărului meu mă luase la un moment dat de mijloc în mulțime, dar m-am retras. Mi-a părut rău pe urmă. Abia atunci am observat că era simpatic, chiar ar fi putut să-mi placă. Cum a mers Andrei […]
Citește mai mult Bricheta14 iulie 1984. Cu ce să-ncep? Aș vrea să fie furtună, fulgere și tunete, potop… Aș vrea să mor. Sau să fug în lume. N-am știut pîn-acum cum arată disperarea. Disperare… Groaznic cuvînt. Cu cît calm l-am scris! Nu știu dac-am mai plîns vreodată cum am plîns azi. Cu disperare. Tot cu disperare voiam să […]
Citește mai mult Treapta a doua – prima mea întîlnire directă cu comunismul15 noiembrie 1985. Mi-e frig. Mi-e tot mai frig. Afară e iarnă, a treia zi de cînd tot ninge și parcă ninge de la începutul lumii. Dar nu de iarna de-afară mi-e frig. De iarna din mine. N-am mai scris de-un veac parcă. Poate nici nu mai știu. Poate nici n-am știut vreodată. Am cea […]
Citește mai mult Școală, bac și optsprezece aniMă suna de multe ori la serviciu sau acasă: Issabela, vino repede la mine! De ce? Ce naiba ai mai făcut? Nimic. Dar vreau să te văd. Am nevoie de tine. Mă duceam. Cineva avea nevoie de mine. Stupidul meu orgoliu era satisfăcut.Abia în acea ultimă discuție, pe terasa de la Național, am simțit pentru […]
Citește mai mult Baladă pentru o prietenă