Am avut odată ca niciodată doi vecini. Printre mulți alții, desigur. Nu erau chiar de-o seamă cu mine, ceea ce contează mult pînă la o anumită vîrstă, dar nici diferența nu justifica ne-salutul zilnic. În fine, nu era și nu mi-e vital nici azi un salut de complezență. Unul era foarte simpatic, celălalt – foarte…
Categorie: Din cartier
Din cartier (3): la subsol
Alt loc de refugiu al adolescenței mele a fost subsolul blocului. Nu mai știu dacă după sau înaintea canalelor și nu mă-ntrebați de ce căutam refugiile astea, că nici azi nu știu. Așa s-a nimerit. Tot eu cu Gabi, fata din blocul meu. Și cu Adi, altă fată bună și frumoasă tot de la noi…
Din cartier (2): „Cei trei muschetari”
Prin clasa a șasea, poate chiar a cincea, nici nu mai țin minte exact, eu și încă două colege am hotărât că suntem cei trei muschetari, Athos, Porthos și Aramis. De fapt, ele au hotărât. Eram cumva prietenă cu ambele, ele erau mult mai strâns legate între ele decât mine și nu fuseserăm încă împreună…
Din cartier (1): prin canale
De cartierul bucureștean în care am crescut n-am rămas legată mult sufletește. Mai ales că ce-am lăsat în urmă am cam regăsit, prin meandrele sorții, acum, tîrziu, aproape intact. Mi-a fost greu cu viața asta dublă de țară-bloc și două rînduri de părinți. Așa că, neadaptîndu-mă practic prea tare la „găștile” de „după blocuri” din…
Pegas sau vara dintr-un vis
Nu știu dacă există-n medicină sintagma amnezie voită. Dar știu că-n viață – da. E atunci cînd, exasperat de evenimente, într-o zi spui singur gata și pleci, lăsînd în urmă tot și închizînd în sertare ermetice bucata respectivă de existență. Arunci chei, tot, deși ai o vagă intuiție că într-o zi vei reveni. Dar vezi…
