O mie și una de iluzii

Pe la 14-15 ani aveam trei cărți esențiale, pe care le regăseam și le reciteam de fiecare dată în vacanțele de la țară. Prima era o carte foarte serioasă, care mă impresionase mult și după care acum o lună am străbătut Bucureștiul să o cumpăr din singurul depozit de cărți unde am găsit-o, căci, din […]

Citește mai mult O mie și una de iluzii

La fîntînă

… Nu mai știu exact de la cîți ani am căpătat dreptul de a mă duce să iau singură apă de la fîntînă. Căci era un vis înverșunat al meu să merg singură la fîntînă. Am trecut întîi prin două etape ușor de imaginat. Prima, cea în care doar îmi însoțeam bunicul la fîntînă. În […]

Citește mai mult La fîntînă

Casa de vizavi

Cîndva am stat gratis într-o vilă o perioadă mai lungă, cu prietenul meu de atunci. Undeva pe Popa Nan. A fost un vis frumos și ciudat totul, cui i-ar fi venit să creadă… Vila era uriașă și avea două corpuri unite la parter printr-o bucătărie mare cît un apartament de bloc. Un corp, cu nu […]

Citește mai mult Casa de vizavi

Chiriașii

Nu știu să spun ce anume mi-a declanșat amintirea asta. Ceva anume din această dimineață, desigur vreun detaliu mic și proustian, care mi-a readus în minte toată întîmplarea. Probabil glumele la modă cu pijamale de pe facebook… Aveam vreo 21 de ani, plecasem de acasă, mama divorțase și închiria camera mea. Dădeam mai rar pe […]

Citește mai mult Chiriașii

Și vine o zi…

– Aveți grijă și la tramvai, cînd treceți strada…! – Daaaa, nu sîntem retardați, avem împreună 150 IQ. „Împreună” fiind trei copii de doisprezece ani. Ziua-n care-ți iese copilul singur în parc prima oară, cu prietenii. E ca ziua în care ai aruncat ultimul pampers. Sau suzeta, în sfîrșit. Sau ca ziua în care ți-a […]

Citește mai mult Și vine o zi…

Clasa mea a treia

Neînțelegerile părinților mei m-au aruncat în clasa a treia la țară, la bunici. Dar eu m-am bucurat. Acolo, binele ăla care e în orice rău a fost la mine fericire totală, în ciuda a ceea ce voi povesti. Mai acasă nu eram nicăieri pe lume. Bunicul meu fusese directorul școlii din sat, se pensionase și […]

Citește mai mult Clasa mea a treia

Afișul

Se-nserase. Și mi-era, recunosc, puțin frică să apăs pe clanță. … Dar am intrat. Dacă ajunsesem pînă aici, însemna că trebuia să intru. Cu teamă, cu speranță, nici eu nu știam în ce, cu o iubire pe care parcă nici mică n-o aveam așa, cu dor nedefinit am pășit în vechea casă. Pe tablouri le-am […]

Citește mai mult Afișul

Emy

De mult încerc, simt nevoia să-i dau ceva lui Emy, ceva, orice, și nu știu cum. Fie și o readucere la viață preț de cît e citit acest text. O chema Emilia Micu și îi spuneam Emy. Mi-a fost colegă primii doi ani de liceu, la Economic 3. Doar atît, nu pentru că am picat […]

Citește mai mult Emy

Marchiza

… Nu mai știu câți ani aveam, dar trebuie să fi fost mică, de școală generală, nu cred că-n anii de liceu m-aș mai fi pretat la așa ceva. Erau, așadar, unele după-amiezi în verile mele de la țară, lungi, cele mai lungi, că nu prea mă trăgea… ața, în care trebuia să cos. Așa […]

Citește mai mult Marchiza

Impromptu

Sunt zile pe care nu mi le amintesc nicio rețea de socializare, nici vreo poză lipită prin albume șterse sporadic de praf, nici măcar vreun om, căci mulți din întâmplările copilăriei nu mai sunt. Dar care-n filmul vieții mele derulat din când în când nu pier niciodată și vin aiurea. … Așa erau toate iernile […]

Citește mai mult Impromptu

„Cu cheia de gît”

… Sau desființarea altui mit. Dincolo de compunerile perene cu acest titlu, din ce în ce mai greu primite de copiii de azi, dincolo de strălucirea în imagini și în media a acestei zile, dincolo de un placebo inoculat zeci de ani… ce rămîne? Să-mi ziceți că-s nebună sau prea dramatică după ce terminați de […]

Citește mai mult „Cu cheia de gît”

Bunicii mele

Pe tine te-am iubit puțin mai tîrziu, dar cît pentru tot timpul posibil la un loc. Nu chiar de la primele mele vacanțe, pentru că mă puneai să fac treabă, în loc să stau numai prin sat și pe dealuri, trebuia să fac și curat prin casă și prin curte… Am măturat curtea mare și […]

Citește mai mult Bunicii mele

Podul

Priveam încremenită pozele primite și simțeam lacrimi grele, lacrimile alea dinauntru care nu ies și pentru care nu prea sînt cuvinte pe lume. Pereții dărîmați ai casei, iarba crescînd printre, golul din locul unui geam de care și-acum mi-aduc aminte că nu se-nchidea bine, o frîntură dintr-o jaluzea ce parcă mi-aș fi tras-o peste amintiri, […]

Citește mai mult Podul

Chiț

După pești, a urmat Chiț. Că rămăseserăm cu o cutie de sticlă goală în casă și nu știam ce să facem cu ea. Dacă cineva dintre voi e adeptul teoriei că porcușorul de Guineea e un șobolan, cum de exemplu a fost soacră-mea (și nu numai), povestea mea pentru acel cineva se termină aici. Căci […]

Citește mai mult Chiț

Sticleții

Într-o zi oarecare și veche, în drum spre piață, am trecut pe lîngă un individ cu o cușcă minusculă cu două păsărele-n ea, ținută pe jos, pe asfalt. Minusculă, adică exact atît cît încăpeau păsărelele alea colorate, una lîngă alta, fără alte mișcări. Numai cine le-a văzut știe cît de criminale sînt. Revoltată, era iarnă, […]

Citește mai mult Sticleții

Acvariul

Odată, într-o baltă din fața scării blocului în care stăteam atunci, bălțile acelea de ploaie care se adună în gropile din asfalt, cu urme de curcubeu uleios în ea, am găsit un pește. Viu, mic cît un deget, cărășel – am aflat ulterior, se zbătea. Eram cu fii-mea, care imediat: – Mami, hai să salvăm […]

Citește mai mult Acvariul

Curierul melodiilor

Rar, foarte rar, și numai dacă-mi cade pe față vreo rază de soare cumva anume, într-un unghi numai de ea știută, și numai în jurul orei opt dimineața, îmi aduc aminte.Diminețile acelea cînd mă trezeam la patru jumate, cinci fără. Era mereu noapte, indiferent de anotimp. Eram mereu somnoroasă, indiferent de vîrstă. Ieșeam invariabil din […]

Citește mai mult Curierul melodiilor

Bunicului meu

Cînd ai plecat în lumea aia din care nu se mai întoarce nimeni, n-am plîns. Nu atunci. Eram mare deja, dar eram sigură că ție nu ți se poate întîmpla așa ceva. Tuturor, da, dar nu ție. Toți oamenii mor, dar pe tine nu te credeam în stare. Și-ntr-o zi tot ai făcut-o, te-au scos […]

Citește mai mult Bunicului meu