O seară de poezie cu Mishuk

… Și de proză scurtă sau roman, n-a mai precizat, dar nu cred că le exclude – pentru cei din București sau, poate, în trecere. Mishuk, n-am știut cum să te republic altfel, că nu ți-am găsit butonul necesar, dar ar fi mai simplu, tehnic vorbind, ca cei ce mă citesc și pe mine și […]

Citește mai mult O seară de poezie cu Mishuk

Muma lui Oprișan cel Mare

În fața acestui truism năucitor, prima mea reacție a fost să văd cine e domnul. Știam din cultura generală de un Marian, dar, din amintirile mele, făcea greșeli gramaticale și parcă-l chema Marean. Cu siguranță e altceva (de fapt, altcineva) la mijloc, dacă nu și-a schimbat numele și a avansat la eufemisme între timp. Propoziția […]

Citește mai mult Muma lui Oprișan cel Mare

Nicușor și solii pesedei

Într-o sală-ntinsă, proaspătul ales, Stă pe scaun simplu, fastul nu-i dă ghes. Sala este plină, ţara în mişcare, Pesedeul tună, cere adunare. Toţi stau jos, mic, mare, tânăr şi bătrân, Au votat cu demnitate de român. Solii dau firmanul. Nicușor citeşte, Apoi, cu un zâmbet, astfel le vorbeşte: – Pesedeul vostru, nu mă îndoiesc, Va […]

Citește mai mult Nicușor și solii pesedei

Matematică primară

Se dau două puncte… Și un creion și-o foaie. Și înveți să tragi o linie simplă și dreaptă. La școală o înveți prima, în viață o tragi la sfârșituri, dar știm toți deja că școala nu ne pregătește pentru viață. Însă o linie trasă pe caietul de școală respectă aceleași principii precum linia trasă în […]

Citește mai mult Matematică primară

Blogul ca o gară pentru toți

Cine sunt și de ce scriu În spatele blogului meu sunt… eu. Cu mâinile mele dansând pe tastatură în ritmul degetelor cu unghii scurte ale pianistului care cântă la instrumentul visat. Blogul meu e mic. Foarte mic, în limbaj uman. Nici pentru creșă nu-i încă apt, nu are doi ani. Dar, dacă se descurcă bine […]

Citește mai mult Blogul ca o gară pentru toți

Prin dulcele tîrg…

Să vorbesc despre Iași mi se pare un mic act de curaj. Iașiul e atît de plin de istorie și de artă încît slalomul printre cuvinte deja scrise devine maraton. Am să încerc să las istoria artei sau arta istoriei la o parte, pentru specialiști sau peregrini specializați și să povestesc reîntîlnirea mea cu orașul. […]

Citește mai mult Prin dulcele tîrg…

Bîrlad – o cronică la pas

Bîrlad… orașul meu de copil. Adică locul în care mergeam la oraș. Orașul de tranzit al tuturor vacanțelor mele. Orașul în care m-au mîncat cîinii vagabonzi și țînțarii. Primii, la figurat, ceilalți – la propriu. Orașul în care am văzut prima oară o căprioară adevărată la un om acasă, aveam vreo douăzeci de ani. Se […]

Citește mai mult Bîrlad – o cronică la pas

Dimineți de vară

În fiecare dimineață, în fiecare vară, după atîtea zile una după alta de caniculă, eu tot mai sper. Fiecare dimineață începe ca un vis. Cu semi-întunericul ei, lumina aceea neîncepută, cu un vag vîntuleț răcoros, nori conturați peste un soare încă neivit. Și stă așa, un timp, această iluzie. Timp în care mă gîndesc de […]

Citește mai mult Dimineți de vară

Café-frappé

Când am descoperit-o, am crezut că l-am prins pe Dumnezeul verii de picior. Vara, simbolul efemerității absolute, al noului din locuri și din oameni, al eternității din castelul de nisip… Vara, anotimpul vacanțelor din orice vârste, sărutul valului cu țărmul, plaja dorințelor, orizont din nesfârșirea dorului… vara… Apus și răsărit, statornicia din căldura clipei… … […]

Citește mai mult Café-frappé

Alte cusururi (virtuale)

1. Nu mai obișnuiesc să particip la saluturile zilei de dimineți bune și seri plăcute, decît dacă mă ține-n loc vreo poză sau un text anume; dar prietenii mă iartă sigur, n-au mesaj sau întrebare fără răspuns adresate mie. 2. Nu obișnuiesc să umplu spațiul comentariilor cu superlative, decît dacă e ceva ieșit din comun; […]

Citește mai mult Alte cusururi (virtuale)

Cu mască, fără mască

Ne amintim mulți dintre noi emisiunea. De fapt, unii dintre noi, că timpul trece, nemilos și indiferent. Ba se pare că se mai și comprimă. Ei bine, titlul acesta ilustrează perfect teoria evenimentelor pe care le atragi prin cuvinte, dacă e să vorbim în trenduri și mode filosofice. Adică trăim la propriu de ce-am rîs […]

Citește mai mult Cu mască, fără mască

Nervous shakedown

Highway to hell am străbătut lîngă tine. Hells Bells mă fac să îmi aduc aminte. Hard as a Rock, You Shook me all night long. Have a drink on me, insistai, High Voltage te dădeai, te credeai The Jack, dar iată Who made who pînă la urmă. Credeai că Moneytalks, deși întotdeauna Dirty deeds done […]

Citește mai mult Nervous shakedown

Maria

M-a sunat Maria. Prima oară. De obicei o sunam eu pe ea și tot de obicei nu ne înțelegeam. Uneori chiar făceam exerciții înainte de convorbire, cu glas răgușit și în surdină, îmi verificam dicția. Dar acum m-a sunat ea și a vorbit numai ea de la început pînă la sfîrșit. Calm, liniștită, cu grijă, […]

Citește mai mult Maria

Despre încredere din nou

Prietena cu care lucrez acum la un proiect e plecată din București. Ne cunoaștem de atîtea zeci de ani și am trecut prin atîtea rele și grele împreună… dar am rămas, iar faptul acesta îmi pare că îmi dă dreptul să zic că ne cunoaștem bine. Sigur, anii trec… să ridice secunda cine nu știe […]

Citește mai mult Despre încredere din nou

Despre momeli

MOMEÁLĂ, momeli, s. f. 1. Faptul de a momi, mijloc viclean folosit pentru a ademeni, a înșela pe cineva; 2. Mîncare care se aruncă peștilor sau care se pune în undiță spre a-i ademeni; hrană pe care o pune vînătorul pentru a atrage vînatul. Cu ce ne momim în general unii pe alții? Cu un […]

Citește mai mult Despre momeli

After all…

Sînt pe dinafara știrilor. De cînd cu pandemia, am renunțat la ele pe la mijlocul ei. Total. Mai ajung la mine sub formă de glume sau din articolele celor care au creditul meu. Nu mai am chef să mai țin partea nimănui și să urlu pentru nimeni, căci, ghici ce, am descoperit c-am obosit. Omul […]

Citește mai mult After all…

HELP…

Dragii mei, am o mare și acută nevoie de ajutor de la oricine folosește un word pentru android, adică pentru telefon și tabletă, unul capabil. Am avut wps office (mai am încă, stă pe ecran degeaba), de la telefon în sine, care a mers strună doi ani, cît m-am jucat cu el. Acum, cînd îmi […]

Citește mai mult HELP…

N-are balta pește

Sentimentul acela că poți conta pe cineva. Și contezi liniștit, pînă ai nevoie și îi ceri cineva-ului ceva. Ceva concret. Ceva. Și atunci cel pe care contezi te lasă baltă. Devine evaziv – din invaziv, nu-l mai găsești, are brusc altceva de făcut, n-are timp, deși acum, de exemplu, e pandemie. Sau, conform înțelepciunii populare, […]

Citește mai mult N-are balta pește

Nostalgii de „relaxare”

De douăzeci de ani stau lîngă un parc mare. La început a fost fericire de nedescris. Acum douăzeci de ani era cu totul altfel. Copaci, iarbă, nisip și cîteva terase. Îi învățasem fiecare fir de iarbă și fiecare pietricică. Azi doar îl folosesc. Multe retrocedări, multe blocuri cu patru etaje, prea multe terase, prea mult […]

Citește mai mult Nostalgii de „relaxare”

Dor din dor se face zbor

Cînd eram mică, mi-era dor să fiu mare. Simțeam ceva nedefinit și unic acolo, pentru mine. A fost. De mai multe ori. Nu mereu. Acum sînt mare și mi-e dor să fiu iar mică. Dar nu în orice fel. Mi-e dor doar de unele vîrste. O lună da și una nu, o lună da și […]

Citește mai mult Dor din dor se face zbor

„Eram fericiți și nu știam”

Eu nu cred că „eram fericiți și nu știam”. În primul rînd, cred că doar pe facebook plutește lumea într-un cotidian de fericire. Apoi, serios… „nu știam”…?!? Adică trăiam așa, într-o inconștiență crasă, de dimineața pînă seara, habar n-aveam că hoinăream deja prin Nirvana. Și noi o căutam, ca fraierii. Cînd ea era în supraaglomerația […]

Citește mai mult „Eram fericiți și nu știam”

Amin

Se hotărî, după ce tot privea de cîteva zile spectacolul halucinant, aleatoriu la postarea unei cunoscute oarecare. Scrise și ea un Amin, dar fără semnul exclamării, i se părea mai mult o afirmație decît o exaltare, deși nu ar fi contat în banda rulantă de Amin-uri care curgea nestingherită. Apoi opri notificările de la postare, […]

Citește mai mult Amin

Reportaj cu masca de gât

Totul a început vineri, când am primit avizul că a sosit coletul din… Coreea – nu-ntrebați care, comandat cred că anul trecut. Asta ca să arăt că n-am ieșit de dor în oraș, deși mi-e. Deci o adevărată excursie, în vederea căreia m-am pregătit temeinic pentru luni. Nu mai știu ce pretexte am învârtit luni, […]

Citește mai mult Reportaj cu masca de gât

Sînziana

O cheamă, să zicem, Sînziana. Foarte greu i-am ales un alt nume, pentru că o știu atît de bine încît mi-e să nu-i zic din greșeală pe cel adevărat. Iar numele adevărat îmi pare atît de al ei, că parcă un altul nu i se potrivește nicicum. Acum, în clipa în care scriu, trebuie să […]

Citește mai mult Sînziana