HELP…

Dragii mei, am o mare și acută nevoie de ajutor de la oricine folosește un word pentru android, adică pentru telefon și tabletă, unul capabil. Am avut wps office (mai am încă, stă pe ecran degeaba), de la telefon în sine, care a mers strună doi ani, cît m-am jucat cu el. Acum, cînd îmi... Citește în continuare →

Nostalgii de „relaxare”

De douăzeci de ani stau lîngă un parc mare. La început a fost fericire de nedescris. Acum douăzeci de ani era cu totul altfel. Copaci, iarbă, nisip și cîteva terase. Îi învățasem fiecare fir de iarbă și fiecare pietricică. Azi doar îl folosesc. Multe retrocedări, multe blocuri cu patru etaje, prea multe terase, prea mult... Citește în continuare →

Dor din dor se face zbor

Cînd eram mică, mi-era dor să fiu mare. Simțeam ceva nedefinit și unic acolo, pentru mine. A fost. De mai multe ori. Nu mereu. Acum sînt mare și mi-e dor să fiu iar mică. Dar nu în orice fel. Mi-e dor doar de unele vîrste. O lună da și una nu, o lună da și... Citește în continuare →

„Eram fericiți și nu știam”

Eu nu cred că "eram fericiți și nu știam". În primul rînd, cred că doar pe facebook plutește lumea într-un cotidian de fericire. Apoi, serios... "nu știam"...?!? Adică trăiam așa, într-o inconștiență crasă, de dimineața pînă seara, habar n-aveam că hoinăream deja prin Nirvana. Și noi o căutam, ca fraierii. Cînd ea era în supraaglomerația... Citește în continuare →

Amin

Se hotărî, după ce tot privea de cîteva zile spectacolul halucinant, aleatoriu la postarea unei cunoscute oarecare. Scrise și ea un Amin, dar fără semnul exclamării, i se părea mai mult o afirmație decît o exaltare, deși nu ar fi contat în banda rulantă de Amin-uri care curgea nestingherită. Apoi opri notificările de la postare,... Citește în continuare →

Jocul amintirilor

A fost odată ca niciodată, pe vremea ultimei pandemii de pe planetă, o seară obișnuită. Așa a început. Știu, mici și frumoși ascultători, că habar n-aveți ce e o pandemie, s-au eradicat toate de mult. Voi azi aveți alte preocupări, studiați greșeala lui Icar, care își făcuse aripi din ceară și din cauza asta le-a... Citește în continuare →

Reportaj cu masca de gât

Totul a început vineri, când am primit avizul că a sosit coletul din... Coreea - nu-ntrebați care, comandat cred că anul trecut. Asta ca să arăt că n-am ieșit de dor în oraș, deși mi-e. Deci o adevărată excursie, în vederea căreia m-am pregătit temeinic pentru luni. Nu mai știu ce pretexte am învârtit luni,... Citește în continuare →

Sînziana

O cheamă, să zicem, Sînziana. Foarte greu i-am ales un alt nume, pentru că o știu atît de bine încît mi-e să nu-i zic din greșeală pe cel adevărat. Iar numele adevărat îmi pare atît de al ei, că parcă un altul nu i se potrivește nicicum. Acum, în clipa în care scriu, trebuie să... Citește în continuare →

Blog la WordPress.com.

SUS ↑