Coronițe

Mi-aș putea face o coroniță Din oamenii care mă iubesc Și alta Din oamenii care mă urăsc Și le-aș purta alternativ Pe-al fiecărei zile Încă necompus portativ. Căci până la urmă Sunt regina tuturor, Iar oamenii care mă urăsc Au și ei drepturi, Cred că mă iubesc și ei în felul lor, Căci altfel Nu […]

Citește mai mult Coronițe

Temă pentru acasă

Drept și incoruptibil, către alții care mai rătăceau ca mine, debil, zâmbea Petru în poartă, subtil. – Sînteți nerecunoscători, cum poți să vrei să mori sau cum să crezi că Raiul are program de vizite în zori, ceaiuri dansate pentru curioși sau seara porților deschise pentru acei topiți de dor în cor, naivitatea voastră-mi dă […]

Citește mai mult Temă pentru acasă

Amicul înțelept

Și asta o să treacă, spunea un fost amic Și timpul, pasăre născută din nimic, Nu știu cum pana lui măiastră izbutea, Nu doar trecea, ci parcă uneori zbura. Trecut-au toate, bune și nebune, mari Sau mici și grele, în taraf de lăutari – Același sunet scârțâit de-acordeon, Noi melodii în gama vechiului diapazon. Și […]

Citește mai mult Amicul înțelept

Apartamentul de vizavi

Deschise larg geamul la bucătărie, să intre toamna întârziată. Zilele trecute fuseseră pline, cel mic începuse școala și părinții l-au lăsat la ei, fiind mai aproape. Drumuri, cumpărături, emoții, zăpușeala de afară… n-avusese timp de niciun gând. Era o sâmbătă calmă și fără planuri, o zi de odihnă. Vântul începuse să adie, soarele era încă […]

Citește mai mult Apartamentul de vizavi

Buchetul de flori

Ne batem pe flori de ca și cum toate celelalte probleme ale lumii s-au rezolvat sau au intrat în pământ pe termen nelimitat. Cum, tu n-ai zis răspicat despre flori azi, n-ai explicat ce inutil obicei ne-am creat? Nici tu? Nu-mi spune că ai uitat că pentru asta trăiai de la sfârșit de lună mai […]

Citește mai mult Buchetul de flori

Scrisoare către mine însămi

Lasă-mă să te iau acuma de mînă, vino cu mine pe unde n-am fost, vino să fim măcar azi împreună, nu-ți fie frică de-al lumii nerost. Lasă-mă să-ți arăt pașii aceia ce n-ai vrut să-i schițezi nici în vis, vino, dă-mi mîna, îndrăzneala e cheia pentru dansul în care nimic nu-i promis. Lasă-mă să-ți cînt […]

Citește mai mult Scrisoare către mine însămi

Din alte poezii ale toamnei

Ploua demențial la început De anotimp și lună, Ea, tristă, ar fi vrut Pe șleau totul să-i spună. Dar el tună o dată greu De sparse-al liniștii tavan Și-alunecă de pe mileu Micuțul bibelou de porțelan. Căzut în țăndări mii pe jos, Ea să-l adune se gîndi – Reflex recent și anxios, Aveau și casă […]

Citește mai mult Din alte poezii ale toamnei

O mie și una de iluzii

Pe la 14-15 ani aveam trei cărți esențiale, pe care le regăseam și le reciteam de fiecare dată în vacanțele de la țară. Prima era o carte foarte serioasă, care mă impresionase mult și după care acum o lună am străbătut Bucureștiul să o cumpăr din singurul depozit de cărți unde am găsit-o, căci, din […]

Citește mai mult O mie și una de iluzii

Toamna altfel

Toamna asta parcă-i altfel Decât celelalte toamne, Nu mai aud afară bârfa Toculețelor de doamne. Toamna asta parcă-i altfel Decât cele de mai ieri, Amorul și-l redecorează Cu virtualele plăceri. Toamna asta parcă-i altfel, Fanții vechi de mahala În loc de invitația la vals Replici dau de mucava. Toamna asta parcă-i altfel, Numai frunzele mai […]

Citește mai mult Toamna altfel

Leapșa toamnei

M-a ispitit Anasylvi… Când te gândești la toamnă, care e prima imagine care vine în mintea ta? Careurile de început de an școlar. Ale mele, ale copiilor… o imagine care se suprapune peste toate celelalte, fiind atât de repetabilă în timp. Este un răspuns nelegat nicicum de contextul actual… Ce îți place la toamnă? Ploile. […]

Citește mai mult Leapșa toamnei

Septembrie, covor de frunze

Septembrie – covor de frunze Peste păreri de rău În adierea dimineții Pășești ușor, treci greu. Septembrie – covor de frunze Peste cuvintele de ieri Usuci în soare palid Romanța fostei veri. Septembrie – covor de frunze Peste cuprins Cu ploi mărunte stingi Jarul de vis nestins. Septembrie – covor de frunze Prin carte înșirate […]

Citește mai mult Septembrie, covor de frunze

Blogul ca o gară pentru toți

Cine sunt și de ce scriu În spatele blogului meu sunt… eu. Cu mâinile mele dansând pe tastatură în ritmul degetelor cu unghii scurte ale pianistului care cântă la instrumentul visat. Blogul meu e mic. Foarte mic, în limbaj uman. Nici pentru creșă nu-i încă apt, nu are doi ani. Dar, dacă se descurcă bine […]

Citește mai mult Blogul ca o gară pentru toți

Spuneai

Spuneai ca stelele vorbesc, Că-i veșnic visul lor ceresc, Dar azi, de-atîta departare, Văd numai stele căzătoare. Spuneai că viața susură senin Spre mare din izvorul cristalin, Dar azi, mustind tăcut în soare, Văd doar o baltă stătătoare. Spuneai că cercul e rotund, Că-n raze aripi se ascund, Dar azi, de calcul deformat, E-un biet […]

Citește mai mult Spuneai

Altă leapșă de vară

O leapșă de la Anne luată, de oricine vrea poate fi preluată. Ø Nume real? cel cu care-mi semnez virtual toate conturile Ø Culoarea ochilor? căprui și nu mai fur inimi Ø Păr? brunetă Ø Semn zodiacal? taur Ø Înalt/scund? scundă Ø Vreun sport? mersul pe jos Ø Hobby-uri? scrisul Ø Singur/luat? „loată” Ø Vreun […]

Citește mai mult Altă leapșă de vară

Anotimpuri…

Ultimul fulg Am tras ieri într-un fulg Cu o privire de gheață, Nu știam, când țurțurii curg, Ce-mi căuta-n viață. A râs stingher sub soare, S-a lovit în după-masa mirată De prietenii efemeri de ninsoare Și-a spus o ultimă dată: M-ai nimerit de prima oară, Deschide palma ta grăbită, Sunt apă, domnișoară, Acum fii fericită. […]

Citește mai mult Anotimpuri…

Prin dulcele tîrg…

Să vorbesc despre Iași mi se pare un mic act de curaj. Iașiul e atît de plin de istorie și de artă încît slalomul printre cuvinte deja scrise devine maraton. Am să încerc să las istoria artei sau arta istoriei la o parte, pentru specialiști sau peregrini specializați și să povestesc reîntîlnirea mea cu orașul. […]

Citește mai mult Prin dulcele tîrg…

Bîrlad – o cronică la pas

Bîrlad… orașul meu de copil. Adică locul în care mergeam la oraș. Orașul de tranzit al tuturor vacanțelor mele. Orașul în care m-au mîncat cîinii vagabonzi și țînțarii. Primii, la figurat, ceilalți – la propriu. Orașul în care am văzut prima oară o căprioară adevărată la un om acasă, aveam vreo douăzeci de ani. Se […]

Citește mai mult Bîrlad – o cronică la pas

Dimineți de vară

În fiecare dimineață, în fiecare vară, după atîtea zile una după alta de caniculă, eu tot mai sper. Fiecare dimineață începe ca un vis. Cu semi-întunericul ei, lumina aceea neîncepută, cu un vag vîntuleț răcoros, nori conturați peste un soare încă neivit. Și stă așa, un timp, această iluzie. Timp în care mă gîndesc de […]

Citește mai mult Dimineți de vară

Café-frappé

Când am descoperit-o, am crezut că l-am prins pe Dumnezeul verii de picior. Vara, simbolul efemerității absolute, al noului din locuri și din oameni, al eternității din castelul de nisip… Vara, anotimpul vacanțelor din orice vârste, sărutul valului cu țărmul, plaja dorințelor, orizont din nesfârșirea dorului… vara… Apus și răsărit, statornicia din căldura clipei… … […]

Citește mai mult Café-frappé

Alte cusururi (virtuale)

1. Nu mai obișnuiesc să particip la saluturile zilei de dimineți bune și seri plăcute, decît dacă mă ține-n loc vreo poză sau un text anume; dar prietenii mă iartă sigur, n-au mesaj sau întrebare fără răspuns adresate mie. 2. Nu obișnuiesc să umplu spațiul comentariilor cu superlative, decît dacă e ceva ieșit din comun; […]

Citește mai mult Alte cusururi (virtuale)

În bucătărie la bunica

Iată-mă și eu în bucătărie… nu în cea de azi în care mi-am amenajat biroul, ci înapoi în timp, în curtea bunicilor, unde aveam chiar două, căci era acolo și bucătăria de vară, o cămăruță separată de casă, unde vara se petreceau numai minuni cu gust și miros iremediabil pierdute iar iarna era un mic […]

Citește mai mult În bucătărie la bunica

Dansatoarea din port

Frumoasa dansatoare cântă La cabaretul dinspre port Și marinarii bat din palme Trezindu-și sentimentul mort. Aruncă bani și caută uitare Și trupuri calde de femeie vor, Sînt beți și palizi marinarii, Ei n-au trecut, nici viitor. Ea, dansatoarea, le e visul Ce-n larg le ține tot avântul Acelora ce înspre paradis În ape nu-și sapă […]

Citește mai mult Dansatoarea din port

Scrisoare către Pandemie

Bună, dragă Pandemie. Ți-aș spune Doamnă în context, ai deja potențial. Mă gândisem inițial la apelativul de Domnișoară, dar ai depășit valențele suavității aferente. Doamnă, ești acum omniprezentă în existența mea, deși foarte mare lucru nu i-ai modificat acesteia. Mi-ai schimbat, e drept, drumul la Mega cu cel către magazinul din spatele blocului. Care între […]

Citește mai mult Scrisoare către Pandemie