De obicei râd, dar uneori nu.
Poate-i e frig la iarnă mării, Am vrut s-o-mbrac într-o rochiță Cu mii imagini și-amintiri cusută În urma acului – zbor de fetiță. I-am tot croit-o pe măsură, Tăiam și potriveam cu foc, Tot măsuram întruna patimi Ce-au fost sau nu vor avea loc. La tiv am vrut să țes dantelă Din vagi iluzii viitoare, […]
Citește mai mult LecțieDe ce te uiţi la mine cu ochi străini şi goi, Acuma, când, în fine, suntem numai noi doi, Îţi spun fă și tu treabă, să nu fac numai eu, Nu vezi că-i carantină, zici, pentru Dumnezeu…! E mult de când la piață tu nu ai fost nicicum, Dar cumperi băutură în loc să iei […]
Citește mai mult Izolare la domiciliuNu mai am timp Să mai port atâția oameni Unii nu mă mai încap Altora li s-a descusut tivul Sau le atârnă un nasture Alții mi-au rămas scurți La mâini La picioare La suflet Sau prea lungi Prea groși la Pungă Material Sau obraz La ziua de azi Și toți cred Că estetica urâtului Acoperă […]
Citește mai mult Estetica urâtuluiSpunând adio basmelor cu zmei și cu baloane colorate, am luat în mână altă carte de bucate, strigând: hei, ospătar, schimbă meniul, văd că asta vrei! La masa timpului apoi, pe îndelete, am râs și-am plâns, ciocnind cu anii, din vinul arămiu sorbind cu sete, pierzând, pe rând, când sufletul, când banii. Am comandat, într-un […]
Citește mai mult Cartea de bucateAzi Da Chiar azi O zi oarecare Dintr-un calendar oarecare Pentru că noi Oamenii Nu avem toți aceleași calendare Nici măcar aceleași ore La unii sunt stele Când la alții e soare Nici aceleași lucruri n-avem El are multe, multe fulare Eu am sandale cu toc Fără toc Ea n-are deloc Sau are prea multă […]
Citește mai mult Odă zilei de aziDin seria întâlnirilor reale cu oamenii cunoscuți virtual, la care țin atât de mult. Acum, cu Cristina. Foto arhivă personală
Citește mai mult Întâlniri realeMailul ce mi-a-mprăștiat visul și gândurile Îmi amestecă pe carte toate rândurile Rămân uitându-mă pe geam ca după tine Și tot aștept un mail de nu mai vine… Cândva nu așteptam nimic, pentru că nu eram. Apoi, nu-mi mai aduc aminte ce așteptam. După aceea, mulți ani am așteptat vacanțele. Oricare, vacanță să fie. După […]
Citește mai mult Istoria așteptăriiÎî mulțumesc Cristinei Apostol din suflet pentru frumoasa surpriză făcută! Cum definești o carte care te atinge până la inimă? Cum privești o bibliografie care îți strigă a emoție, a amintiri, ancorată fiind în farmecul anilor, a experiențelor și a iubirilor ce se cer iubite! Cum e primită cartea care stârnește vibrații ale timpului, ale […]
Citește mai mult Citind-o pe Issabela Cotelin. Cartea „Macii sunt întotdeauna roșii!”Dragii mei, a ieșit, în sfîrșit de sub tipar. Poate fi comandată la Smart Publishing. Și la mine. Iată și nr. meu de telefon pentru voi, să vorbim pe whatsapp. Sau pe mess, cu cei cu care sînt friend pe fb. Pe mail mi se pare cam străin și peste mînă: 0752093675. Sînt puțin în […]
Citește mai mult Macii sunt întotdeauna roșiiÎl cunoscuse într-o toamnă. Era orfană și nu își mai amintea nimic despre părinții ei. Muriseră demult, era mică, de tatăl ei nu-i spusese nimeni nimic, de mama ei știa doar că, de supărare, plecase după el cam repede. Doi oameni care nu mai erau lăsaseră în urmă trei copii, să se descurce cum pot. […]
Citește mai mult Oameni și toamneBeția dă curaj nespus Celui ce altfel nu îl are, Zici că războaie-a dus Închise vajnic în pahare. Cel cu paharul știe totul, Vede tulburător de clar, Efervescent, deține potul Și miza bulei din pahar. Acolo-n galbenul lichid Ce, mă scuzați, mai are, Extrapolând ușor acid, Și-alte valențe trecătoare, Stă cheia unui univers, Enigma tuturor […]
Citește mai mult In bere veritas sau balada băutorului de bereFoto arhivă personală
Citește mai mult Sâmbăta mea fără cuvinteAm crezut mult în ideea de om. Cu cît ideea se apropia mai mult, însă, de omul în sine, dispărea. Sau dispărea omul. Cum se nimerea. Au atîtea texte frumoase oamenii, în general, iar acum, de cînd cu toate cele, parcă-s ode închinate politeții divine. De-atîtea dimineți, seri, weekenduri și săptămîni dorite de bine zilnic, […]
Citește mai mult Texte, pretexte și contexte (mic joc de cuvinte)Sub cupole de sombrero, Mariachi în surdină, Atmosferă de grădină Servite de-un caballero, În arome de burrito, Tachos, nachos, quesadilla, Margarita și tortilla La terasa ElTorito…! Foto arhivă personală
Citește mai mult El ToritoAdică s-a încheiat cu dilemele noastre, eșecul fiind oficial. Poate se încheie și cu ale lor, destresîndu-și utilizatorii: https://www.searchenginejournal.com/wordpress-update-fiasco/386236/
Citește mai mult Case closedTocmai terminasem The Mindhunters, un alt serial despre debutul psihologiei aplicate în criminologie și trebuie să încep prin a spune că nu mai am răbdare în ultimul timp cu aproape nimic din ceea ce nu reprezintă o esență în orice. Nu mă mai pasionează detaliile, mi se par o pierdere de timp, uitând, recunosc, deliberat […]
Citește mai mult Film: The Alienist și The MindhuntersO mască port de când mă știu, Mi-o ajustez constant pe mine, I-aud pe mama, pe tata, grijuliu: Ce-ai mai facut la școală? Bine..! La facultate când m-am dus Și-am zis că voi gândi lejer, Profii blazați: hai, masca sus, Arbitrul liber încă-i un mister! Când cu avânt m-am angajat, Cu visuri mari și mare […]
Citește mai mult MascaTocmai găsisem un articol interesant de citit când a bătut cineva la ușă. Întâi n-am vrut să răspund, fiind convinsă că iar e administratorul, cine știe ce-am mai uitat să fac, să achit, să comentez. Dar insista, cioc-cioc, un ritm mecanic de care era evident că nu scap decât dacă deschid. Era doamna Pandemie. S-a […]
Citește mai mult Teoria bățului de chibrit aprins inversA-mbătrânit nenea Gelu. Ne-am întâlnit azi întâmplător pe stradă și simt nevoia să povestesc despre asta, câteva cuvinte cât o viață întreagă sau cât o clipă-ncremenită-n loc din ea, ca să-mi descarc nervii pe timpul care trece implacabil. Nenea Gelu stătea și stă încă în blocul vechi, așa i-a rămas numele blocului in care am […]
Citește mai mult O cafea cu gust de regretSînt frîntă. Sigur-sigur vi s-a întîmplat și vouă. Măcar unora. Sentimentul acela, după ce ai lucrat mult la ceva, să termini ceva-ul, dar mintea ta să rămînă setată pe proiect… Mi-am terminat, în cele din urmă, prima carte. E în tipografie. V-aș fi arătat coperta, că nu mai pot de dragul ei, dar s-a ivit […]
Citește mai mult Macii sunt întotdeauna roșiiDe-o fi cândva să ne-ntâlnim Cuprinși de amintire Aș vrea de toate să vorbim Dar nu despre iubire. (versuri dintr-un oracol vechi) Zilei care începe implacabil în fiecare dimineață nu îi pasă, de obicei, de nimic anume, ea doar își dăruie lumina ei, egal și sfânt, oricui e gata s-o primească. Venea din oraș, cam […]
Citește mai mult Poveste fără perecheEra primul meu concurs-maraton, la care mă înscrisesem dintr-o – atunci – lîncezeală spirituală. Eram la capătul unui drum și nu știam încă exact pe care altul s-o iau.N-aveam indicatoare, nimic orientativ în jur și, prin alte povești, încă nescrise și ele, am nimerit în acel concurs. Nu înțelegeam nimic la început, dar nici n-aveam […]
Citește mai mult Cum am citit prima oară o carte… nescrisăDe jur împrejur m-am împrăștiat Și într-un foarte târziu În mijlocul celei mai mari Mulțimi de oameni Singurătatea am aflat. Am vrut la loc să mă adun Și atunci oamenii Mi-au luat microfonul din mână Pentru că nu mai aveam ce să le spun Și tot ei pe mine s-au supărat. Cum e mai bine […]
Citește mai mult Sfânta naivitateZiua în care nu am existat A fost ziua în care Nu aveam nicio notificare Incredibil Mi-am zis Din trei sute și ceva de oameni Să nu se gândească unul la mine sub soare Deși afară ploua Și semne ploaia nu dădea De plecare Ce fac oamenii aceia Oare Dar nici aceasta nu e o […]
Citește mai mult Ziua în care nu am existat (2)Când erau mici, Cuvintele se jucau toate împreună. Aveau un Câmp Lexical de joacă nemărginit care, așa fără margini cum era, încă se mărea pe zi ce trece. Ba în zilele cu mult soare erau duse și pe Câmpurile Semantice din jur. Formau grupuri și perechi și zburdau cât e ziua de lungă peste tot. […]
Citește mai mult Pilda și Citatul… Și de proză scurtă sau roman, n-a mai precizat, dar nu cred că le exclude – pentru cei din București sau, poate, în trecere. Mishuk, n-am știut cum să te republic altfel, că nu ți-am găsit butonul necesar, dar ar fi mai simplu, tehnic vorbind, ca cei ce mă citesc și pe mine și […]
Citește mai mult O seară de poezie cu MishukÎn cânt te-ai exprima iubind, Dar fără voie-ți iese mai picant Că, fără diacritice scriind, Iese că te-ai lovit de-un cant. Iubito, parul tău frumos – Compui tu, mândru, acrobat, În loc de părul mătăsos Ce din natură i s-a dat. Ea fuge speriată-n pături De-așa neînțeles să se ferească, Tu oferind cu dărnicie paturi, […]
Citește mai mult Balada nescriitorului de diacriticeÎmi amintesc perfect Ziua din care nu am nicio amintire Era o dimineață În care m-am trezit și am zâmbit soarelui Cafeaua S-a adunat de bună voie în inimioare bej Băute pe-ndelete Drumul era fericit Să nu-și mai scuture frunzele a poză Pașii mei se mirau Că nu mai spuneau nimănui unde sunt Și mâinile-mi […]
Citește mai mult Ziua în care nu am existatÎn fața acestui truism năucitor, prima mea reacție a fost să văd cine e domnul. Știam din cultura generală de un Marian, dar, din amintirile mele, făcea greșeli gramaticale și parcă-l chema Marean. Cu siguranță e altceva (de fapt, altcineva) la mijloc, dacă nu și-a schimbat numele și a avansat la eufemisme între timp. Propoziția […]
Citește mai mult Muma lui Oprișan cel MareA fost odată ca niciodată un băiețel frumos și bun și cu puteri neasemuite până atunci pe lume. Era atât de puternic și bogat și ajuta pe toată lumea cu orice, încât oamenii au început să-l prețuiască și să-i spună Făt Frumos. Mult bine a făcut Făt Frumos în jur, iar într-o zi și-a găsit […]
Citește mai mult Adevărata poveste a zmeului