… Cînd și-a lăsat Ami pe-aici gîndul că parcă nu mai e acasă pe blog, am tresărit adînc. Numai eu știu cît de adînc. Pentru că, din cu totul alte motive, deși e posibil să se și suprapună o parte, nici eu nu (mai) sînt acasă pe wp.
De fapt, nici n-am fost vreodată, dar la început nu știam. Ce-ți pasă, cînd ești tînăr și plin de viață, unde stai…! Orice cocioabă e palat, te simți bine oriunde, te bucuri de orice cunoștință nouă, trăiești din plin.
Apoi crești și vin vanitățile. Așa cum am vrut atâtea altele, mai vechi sau mai noi, bune sau rele, dar ale mele, așa am vrut și blog cu nume. Un nume doar al meu, nu extensia aia interminabilă pe care mi-au dat-o automat. Nu ca americanii, pe care nu i-am înțeles niciodată cum nu le pasă unde stau și se mută dintr-un stat în altul cu ușurința cu care schimb eu marca de țigări, în funcție de interesul momentan.
Așadar, mi-am cumpărat „casă” și am crezut că-s proprietar. Ce-am cumpărat abia după un an am priceput de-a binelea, cînd a trebuit să plătesc din nou, spre dublu. Și pînă la urmă am înțeles. Am plătit o dată (am plătit doi ani, ăsta ar fi al treilea, voiam să zic că am făcut o singură tranzacție de fiecare dată) două chestii: planul personal și chiria pe nume, domeniu, hosting sau cum i-o zice… Ocazie cu care am priceput că eu voi fi veșnic chiriașa lor și că numele ales de mine pentru blog nu va fi niciodată al meu.
Posibilități să vorbești cu vreun assistent wp nu-s sau nu-s viabile pentru mine, că prefer să mă lipsesc decît să mă scarpin cu mîna stîngă la urechea dreaptă. Am intrat de bună voie într-un grup de help wp de pe fb și am întrebat ce vă voi întreba și pe voi în final (puteți să dați cu skip…) și am primit răspunsuri așa de tehnice, că m-am lipsit și de ele. N-am priceput o iotă.
Ideea, deci, de bază e că nu vreau să le mai plătesc cu nici un chip nimic. Nimic, nici dacă n-aș avea ce face cu banii ăștia sau dacă vreun bun samaritean ar semna că-i dă el în locul meu pînă la sfârșitul vieții mele. Deja nu mai e vorba de bani – nu mai vreau și gata regimul în care funcționează toată povestea asta. Nici domeniu, nici plan, nici nume, nimic, nada.
Vreau divorț de blogul actual și mai vreau și concubinaj cu vechiul meu bloguleț, care, de, tot pe wp e/era.
Și-acum întrebarea: ce se va întîmpla, din momentul în care nu voi mai plăti, cu semaintampla.com?

  • Pierd tot ce-am făcut doi ani sau revine automat la blogul acela cu homeblog în coadă, cu reclame și fără nici o personalizare, dar pe care-l vreau înapoi?
  • Stă în puterea mea să fac ceva pentru revenirea la blogul dinainte pur și simplu? Sau e și el pierdut definitiv?
  • Pot să mă export, clonez sau ce-o mai fi…?

P.S. 1. Mi s-au expus tot felul de variante, combinații între platforme ș.a.m..d. Nici una nu mă interesează. Vreau doar blogul dinainte, unde stăteam așa de liniștită, ca la o mansardă din care ascultam ploaia cînd și cum voiam eu, nu cum era vremea afară. Apropo de Potecuț, nu aș cere în veci bani pe cititul scrisului meu pe blog, dar nici să dau cuiva un leu ca să scriu pe blog nu mai vreau.


P.S. 2. Nu textele sînt, practic, marea problemă – majoritatea sînt deja prin cărți, reviste etc. Pe discuțiile noastre aș fi vrut cel mai mult să nu le pierd. Și pe voi, ca atare.
Deci are cineva idee ce se va… întîmpla cu blogul meu actual, după ce nu voi mai fi plătit nici planul, nici domeniul…?

Foto repr.: am uitat de unde e…