de Issabela Cotelin Te-am așteptat ca iarba ploaia Ca mugurul pe ram te-am așteptat Ca ramul rădăcina de copac Ca trunchiul seva lui te-am căutat. Te-am așteptat ca noaptea luna Ca stele univers te-am așteptat Ca universul prima lui lumină Și ca lumina ziua ei te-am căutat. Te-am așteptat ca gândul zborul Ca zborul cerul […]
Te-am așteptat
Se mai întâmplă 
Asta chiar ca asteptare… asteptarea asteptarilor. 🙂 Ideea e fascinanta, din aproape in aproape, foarte bine ilustreaza angoasa. Parca devii anxios numai citind.:D
ApreciazăApreciat de 1 persoană
nah, nu prea-s adepta happy-end-urilor în poezie 😀 deja le-am făcut concesii destule prin proze :))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E grea așteptarea, deși-i îndulcită de speranță. Mi-a plăcut enorm încă de la primul vers…, poate pentru că ador ploaia, dar și mirosul ierbii de-abia udată. 🙂 Am și simțit (empatic) parfumul ierbii proaspăt tunsă și stropită de ploaie. ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am lăsat, e drept, o adiere infimă de speranță în ultimul vers, pentru optimiști ca tine 💚💚💚
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Doamne, ce versuri frumoase!❤️
Aproape îmi vine să cred că erai încă îndrăgostită când ai le-ai scris!😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc pentru impresie!
Acuma, ca să dau „din casă”, trebuie să recunosc că e o poezie destul de lucrată…, nicidecum spontană, ca altele 🙂 Topica aleasă mi-a dat ceva de furcă!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
A aștepta! Într-un fel sau altul, mereu așteptăm ceva sau pe cineva. Mi-au revenit în minte așteptările mele…azi sunt doar amintiri! Dar așteptarea împletită cu dorul este sau poate fi devastatoare. In cazul tău, a iscat o minunată bijuterie literară!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Păi asta-i, dac-o metamorfozezi în ceva artă, mai scapi de devastări 🙂
Mulțumesc, Aura!!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sunt grele şi uneori fără sens aşteptările, dar au în ele şi un sâmbure de duioşie.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Duioșie ce mai tîrziu se va numi nostalgie… 💙💙
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu vad aceste versuri cantate de o chitara, undeva la mare sau munte, in jurul unui foc.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pfuuu… uite de ce mi-ai adus aminte ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu stiam ca Doru a cantat si el poezia asta a lui Bacovia, e mult mai cunoscuta varianta cantata de un alt folkist dar care din pacate, ca si Doru, nu mai e printre noi.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Care, că nu-l știu eu și-l vreau 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am incurcat ceea ce ai pus tu si care se numeste „Ecou de romanta” cu ceea ce au cantat Mondial si altii care au plecat de pe acolo si nu mai sunt si se numeste „Romanta fara ecou”.
Sunt multi cei care o canta si acum sub diferite aranjamente muzicale dar nu e ceea ce ai pus tu.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mă miram eu, că la muzica veche, mai ales folk, mă pricep oarecum 🙂
Oricum sînt delicii sufletești toate 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Încerc să mă agăț de „poate” de la final și să întrevăd o rază de speranță, de…” to be continued”😉
Vara asta usucă până și așteptările !🌹🌹🌹
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Așa, că nu-s puse ele degeaba acolo… 🙂
Cum o fi vara, tot toamna vine după ea 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Așteptările sunt dureroase, uneori plăcute dacă au sens, însă tu ai scris atât de frumos!!!
Vise dulci Issa! 🤗❤️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Asta-i viața 🙂
Mulțumesc, Ileana, zi bună și ție!!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Continuă să cauți, că o faci frumos! E mai importantă căutarea decât găsirea. 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cine știe cunoaște… 🙂 💙💙
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Trist… așteptarea usucă, mai ales când se trăiește în imperiul iluziilor, iar multe persoane preferă acest fals imperiu în detrimentul realității…
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Clar…!
Numai că realitatea nu face literatură. Face documentare, reportaje… 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Absolut! Realitatea în literatură, sub orice formă, e total indezirabilă 🙂 să nu cumva :)) Am observat asta de câțiva ani. La fel și în cinema.
Cum România pare scoasă dintr-un volum fantasy, se explică.
Dar nu sunt în măsură să mă pronunț despre literatură 🙂 am zis și eu…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Spune liniștit ce vrei 🙂
Eu oricum n-o să scriu poezii despre cum imi repar chiuveta sau implicațiile vaccinului asupra… sau despre excavatorul de vizavi.
De fapt, zici de realitate si fix acum mi-a venit ideea: poezia e o realitate 😀 Cea interioară.
ApreciazăApreciat de 2 persoane