Nu prea știu cum să încep… A venit un pachet. Ba nu. A venit curierul și curierul avea un pachet. Era pentru mine. Un pachet mare și ușor. Am despachetat cu grijă, neștiind deloc ce e sub ambalaj. Era alt ambalaj. Și încă unul. Și încă…
Am ajuns, până la urmă, la conținut. Era o cutie. Cutia avea ceva înăuntru. Se auzea. Cum am ridicat capacul… O folie de pastile roz. Și alte obiecte. Fără nicio legătură aparentă între ele. N-am înțeles imediat. Mintea îmi lucra febril, ca atunci când știe că e într-o poveste și nu ghicește numele ei. În cutia aia era o poveste și pastilele roz clipeau intermitent, ca becul care nu-ndrăznește să se-aprindă. Cred că mintea mea voia doar să prelungească starea aceea anume.
… Și-n cele din urmă s-a aprins. Ca o instalație de Crăciun, fiecare obiect a clipit apoi complice, unul după altul și le-am luat din nou în palme, cercetându-le fiecare detaliu cu o uimire uriașă. Era cutia din povestea mea. Cineva o reconstituise cu atâta migală și îndemânare, încât nu am putut să cred de la început ce mi se întâmplă. Că mi se întâmplă mie.
Abia la sfârșit, vă jur, am văzut și ce scrie pe capac. Fusesem prea curioasă.
Este cel mai frumos dar din câte am primit de când scriu. Un dar pe care numai un suflet deosebit putea să îl pună la cale. Sunt fericită că am fost aleasă să-l primesc. O fericire venită pe Poteci de dor…
Mulțumesc infinit, Potecuță (mi-a dispărut agrafa aia de tag pe telefon, dar o caut)!

Iar pe cei care încă nu știu cum au ajuns toate aceste obiecte la un loc, vă invit la lansarea cărții Cutia cu suveniruri, la Bookfest. Loc de întâlnire: standul editurii UP, ora 16.00, vineri, 3 iunie.

Și, nu uitați, mâine, adică joi, 2 iunie, la ora 14.00, ne vedem la scena ARCA, tot de la Bookfest, pentru Margarete. Dacă nu-s prea emoționată și nu uit, sper să am și eu o surpriză mică pentru Potecuță. În orice caz, dacă uit s-o spun, se va vedea 🙂

Îţi place ţie să mă laşi fără cuvinte. Io ce să mai zic acum după ce m-ai emoţionat aşa?
Că-ţi mulţumesc! Şi că bucuria că ţi-am făcut o bucurie nu se compară cu nimic.
ApreciazăApreciat de 4 persoane
Ai dreptatea ta, nu mă contrazic eu cu tine… ❤ Înc-un pic de emoții și după aia gata, ne mai liniștim. Eu, cel puțin 🙂 Pînă una, alta, bine c-am găsit agrafa de tag, nu mai publicasem de mult de pe telefon, ami să nu recunosc nimic în aplicație… 😘😘
ApreciazăApreciază
Eu nu ştiu deloc să dau tag din aplicaţie. Stai că mă pun pe studiat 😀
Baftă multă, Issa! Îţi voi ţine pumnii, să fie fix cum îţi doreşti tu să fie astea două zile!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc mult și iar, Potecuță!!
Da, era agrafa aia, pe care o știam de la superblog, că atunci am învățat-o, dar, de cînd cu blokurile astea…
ApreciazăApreciază
Nu știu (deh! dacă nu mă duce capu’, ce să fac!?🤫) și nu înțeleg semnificația lucrurilor din cutie, dar nu eu trebuie să le înțeleg! Ce am înțeles?! Că tot ce e acolo ți-a plăcut foarte mult, iar acest lucru este minunat!
🤗
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Doamne, Aura, fix așa am zis și eu, ca tine, prima-prima dată cînd am văzut..:!! Apoi mi-a picat fisa… O să înțelegi și tu într-o zi. Nu știu ziua acum, dar vei înțelege vara, maxim toamna asta. Doar să fac rost de cărți, că nu mai sunt la mine acasă, dar nici să nu te gîndești că te-am uitat ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mă gândeam acum câteva ore ce aș face eu de n-aș avea blogul. Cred că m-aș tâmpi de-a binelea! Vorbeam cu o prietenă să-mi cumpere o legătură de „thyme”. Realizez că nu mai știu cum îi zice românește. Am râs amândouă, dar nu e de râs…
Am citit mesajul, dar nici nu îndrăznesc să cred…sper…doresc…
🤗♥️🥰
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cimbru, zice google că e thyme, îți dai seama ce curioasă eram. Mă gîndeam la pătrunjel, kind of…, simțisem ceva în genul ăsta.
Dacă mesajul e cel despre cărțile mele, să crezi. Vor ajunge și la tine, ai să vezi 🙂
ApreciazăApreciază
va pup, va imbratisez, Issa, Aura, Potecuta! ♥️ sa-ti fie ziua frumoasa, Issa! fii tu asa cum esti: calda, prietenoasa, draga, sclipitoare!
sper din tot sufletul sa ajunga ceva la tine si la Em. am emotii!
felicitari, succes!
pup, va iubesc!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Ajunge, cum să n-ajungă…
Mulțumesc din suflet, Ami, sigur că-i spun și lui Em din toate ❤❤
Crossed fingers! (e corect, sper!)
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Felicitări, din nou, Issa! De data asta, într-un context deosebit și familiar, din moment ce surpriza vine de la Potecuța noastră. Care este cea mai generoasă prietenă pentru cei care merită cu adevărat. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc tare, Petru! Familiar, pentru că mi-am pus „suvenirul” cu margarete la gît și parcă n-a fost așa de… speriat cum credeam 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Un gest nu numai generos, dar mai ales ingenios! Splendida idee, felicitari ambelor! ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Un gest deosebit… Am luat azi margaretele presate și mi le-am făcut talisman, e poza printre cele de pe fb. Adică, mi-am zis, am luat-o cumva și pe Potecuț cu mine la tîrg 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cât de frumos! Mi-aș fi dorit să fiu acolo, cu voi. Deci dacă te poți vedea cu Potecuța, prin urmare nu e totuși zână, nu? Așa rezultă! Că altfel, face ea ce face și dă naștere la întrebări de genul acesta… 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Ba e zînă, că trimite daruri la care rămîi mut și astfel îi ierți absența… 🙂 pe care i-ai fi iertat-o oricum 🙂 O să pun și poze și filmele, dar să adun și de la lansarea de azi. Deocamdată, cu cele de ieri m-am lăudat doar pe fb :))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nici nu mai știu de când nu am mai citit o carte, începusem să dau vina pe ochi, dar mi-am făcut ochelari pentru citit degeaba. Nu-mi mai găsesc timp pentru această delectare
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Stai liniștit, că nici eu. Așa, ca simplu cititor. Dar într-o zi sper să nu mai fac decît asta 🙂
ApreciazăApreciază
Felicitari, Issabela! Si ce surpriza surprinzatoare 😉 Asa, de suflet.
Imi amintesc de Bookfest cand era sus la TNB! Sper ca ti-a priit.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Tu știi că uitasem?? Acum, că spui, îmi aduc aminte!! Mai ales terasa. O văd perfect în fața ochilor. Cu bănci lungi, barul lung și el, frappe-ul scump…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Si ele (vremurile!) erau tinere…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Daa, acum e „pe vremea mea”… 😀
Și mulțumesc ❤❤, cred c-am uitat să spun 🙂
ApreciazăApreciază