Mitul străinului care bate la ușă

Pfuai, ce subiect fain! Şi cât de lin au curs cuvintele şi ideile şi posibilităţile! Te felicit, Issa!

Sunt fan Asia Express. E plăcerea mea vinovată. Nu mă interesează vedetele şi dramele lor, nici concursul în sine, cât îmi place să văd „decorul”. Că mai viaţă adevărată din fiecare parte de lume prezentată acolo, pe unde eu nu voi ajunge-n veci, nu cred că pot găsi în niciun documentar despre ţara sau cătunul ăla de acolo. De aia mă uit, mă fascinează să văd cum trăiesc bogaţii sau săracii din părţile alea de lume şi cum percep ei ideea de a ajuta un străin. Şi mai interesant a fost sezonul trecut, filmat în plină pandemie.
Şi ajung la subiect: nu ştiu dacă te-ai uitat, pe scurt, printre multe altele, concurenţii trebuie să facă rost de mâncare şi cazare. Uneori, chiar şi seara târziu, băteau la porţi, sigur, cu camerele după ei, dar nu se pune şi, fără să vorbească limba oamenilor şi oamenii limba lor, adică engleza, că n-o ardeau în română, se înţelegeau prin semne. Şi ghici ce? Unii chiar îi primeau şi le dădeau de mâncare, uneori tot ce aveau. Da, cei mai mulţi erau dintre cei săraci.
S-a întâmplat şi să nu-mi lase favoriţii nimeni în casă şi pe moment mă revoltam: măi, e un concurs, ăia-s rupţi de oboseală şi foame şi tu îi laşi în stradă, nici nu te uiţi la ei, ba le şi trânteşi uşa-n nas? Apoi am râs de prostia mea: fată, tu ştii că ăia-s vedete, nu hoţi, ştii contextul, ştii povestea, ştii că aşa e concursul, că nu-s cerşetori, nici criminali. Dar ia pune-te-n locul oamenilor: e ora 23, auzi bătăi şi strigăte la uşă, deschizi, sunt 5 oameni la uşa ta, doi se agită într-o limbă pe care nu o înţelegi, prinzi din zbor ideea că vor să doarmă la tine. Ce faci?

Na, cam asta e cu străinul care bate la uşă. Nu ştii povestea. Deci acţionezi pe moment: foarte rău şi îi închizi uşa, foarte prost şi practic inviţi un hoţ sau criminal în casă sau doar om şi ajuţi alt om. Oricare variantă e oricând posibilă.
Pe de altă parte, una dintre echipe, formată din două fete, a asistat la reversul medaliei, Fiecare echipă are evident un traducător, om de-al locului, care nu intervine decât în cazuri speciale. Doi tipi au fost foarte drăguţi şi au acceptat pe loc să le primească pe fete, după ce, în engleză vorbind, au înţeles că numai ele două vor dormi, nu toată echipa. Cât echipa încă era acolo, unul din ei, vorbind la telefon în limba lor, îşi chema ajutoare, că „avem două femei în casă, haideţi să ne distrăm”. Au fost luate de urgenţă de acolo.
Deci… cum ai zis, şi străinul poate fi victimă oricând, el chiar având nevoie de ajutor.

ApreciazăApreciat de 2 persoane