București, decembrie, ger și o întâlnire la Mall Băneasa. Așa a fost să fie, să străbat capitala de la sudul ei, unde hibernez în aceste zile, până la nordul cu pricina. După ce văd pe hartă că nu-i un capăt de țară și că aș putea ajunge mai repede decât la Ploiești (pentru cine nu știe încă, e o zicală urbană, cum că mai repede ajungi din București la Ploiești decât dintr-un loc oarecare al lui în altul…), plec la drumul pitoresc.
Când cobor la Mall Băneasa, mă crucesc. Mai văzusem eu mall-uri la margine de oraș, dar Metro, Jumbo și Ocean-ul meu nu se comparau cu ce-am găsit acolo. Orășel în toată regula – cu clădiri multe și uriașe și cu benzi de circulație pe mai multe sensuri între ele, intersecții și treceri de pietoni, din loc în loc câte-un alt restaurant cât un bloc cu trei scări, să bei o cafea cu un fursec dacă obosești sau te rătăcești.
În fine. Întreb primul om, ca să n-o iau aiurea, dacă-i drumul bun spre intrarea în mall. Întrebarea mea nu era deloc anapoda în context, având în vedere că m-am mai rătăcit așa și am ajuns la ușa din dos a unor mall-uri, în timp ce ușa principală era la câțiva kilometri distanță. De-aia nu-mi plac mall-urile.
În fine, cum ziceam. Primul om era o ea. Am aflat după ce și-a dat masca jos și mi-a zis:
– Eu nu vorbesc românesc.
Era o asiatică și mi-am zâmbit singură, constatând că, după atâtea filme coreene, unul thailandez, unul chinez și unul japonez, tot nu-mi dădeam seama ce anume e. Însă îi pronunțase pe „â” impecabil. Mi-am zis că asta e, sunt pe cont propriu.
Întâlnirea propriu-zisă a fost scurtă și a decurs cum trebuie. Încărcată emoțional de multi-naționalitatea atmosferei, am purces către drumul de întors. Nah, zic, ce elegant e când iei un autobuz de la capăt, stai jos și relaxat ditamai drumul. Însă 131 se aglomerează din start, deoarece nu vine și pleacă, ci fiecare șofer stă până vine altul în spatele lui și abia apoi se urnește, timp în care și lumea se adună…
M-am așezat, totuși, comod și la scurt timp, încă sub imperiul pluralismului din orășelul de jucărie Băneasa pe care tocmai îl părăseam, aud în înghesuială cel mai neaoș colind:
În grădina Raiului
Stă Adam și Eva lui…
Mă scutur. De șocul diferenței culturale întâi. Apoi de cel al dezacordului – ceva mă zgâriase din prima clipă și nu-mi dădusem seama pe loc. Ascult repetat, să fiu sigură că aud bine. Nu mă înșelasem, evident, și nici acum nu știu ce mă enervase mai tare: bietul dezacord sau faptul că țigăncușa care trăgea un puradel după ea insista să cânte în asemenea înghesuială.
Ajunsă acasă, îmi aduc aminte spre seară și pornesc pe net în căutarea adevărului. Iată versiunea reală a colindului respectiv:
În grădina Raiului
Șade-Adam cu Eva lui,
Raiul cu nesaț privind
Și din gur-așa grăind:
„Raiule, grădină dulce,
De la tin’ nu m-aș mai duce.
De mirosul florilor
Și ceara albinelor.
De para făcliilor
Și fumul tămâilor.”
Dumnezeu îl judeca
Cu mânie și grăia:
„Știi, Adame, ce ti-am spus
Când în Rai slobod te-am pus,
Nimica nu ți-am oprit,
Numai pomul Raiului.
Măru-n gură ai luat,
Rău trupu’ ți-ai veninat.
Du-te-Adame de la mine,
Tu te-ai lipsit de mult bine.
Du-te din Raiul frumos
În pământu-ntunecos,
Lasă Raiul cu dulceața,
Du-te pe pământ cu ceața.”
„O, Evo, poamă amară,
Să ieșim din Rai afară.
O, vai, șarpe din pustie,
Ce-mi făcuși acuma mie?
Fir-ai, șarpe, blestemat,
C-ai băgat lumea-n păcat,
Unde te-o găsi dormind,
Capul să-ți fie zdrobit.”
E în regulă, îmi zic, dezacordul nu mai era, fusese doar interpretarea proprie a țigăncii. Însă m-a trăsnit altceva, căci de aceea l-am și transcris pe tot. Locul unde l-am găsit pe net e un site de cântecele de Crăciun pentru copiii de grădiniță.
Dar… Muah, îmi zic iarăși, într-un ultim final, ce mare lucru, e, de fapt, în spiritul educației noastre naționale, să ne știe copilașii din fașă cât de rău poate fi nenea Dumnezeu și că Adam n-are niciun gând să-și asume responsabilități, preferând să le paseze peren pe umerii Evei și să zdrobească neecologic șerpi pe unde-i prinde…
Una peste alta, vă urez celor care mă citiți, inclusiv constantului meu chinez misterios, sărbători cu liniște și pace în suflet.
Crăciun fericit!
În foto repr. e copilul meu 2, când era și el mic, la o serbare de grădi 🙂
Că suntem văzute ca poame amare, doar de către unii dintre urmașii lui Adam, treacă-meargă, dar nu înțeleg ce au avut cu șerpii… Bătrânii noștri spuneau despre șarpele casei că ne protejează și apără căminul. Și având în vedere că această credință vine dinainte de nașterea lui Iisus și s-a păstrat până la bătrânii noștri, acum depinde de noi, cei atât de confuzi, ce lăsăm mai departe…
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Știu și eu de șarpele casei, dar, din fericire, nu ne-am întîlnit niciodată, căci aș fi înghețat și-n miez de vară 😀 Așa că departe de a zdrobi biata creatură! Nici măcar în terarii nu i-aș vrea, ci acolo, in lumea lor, unde măcar eu să nu mă întîlnesc cu ei 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
No, hop şi eu cu întrebarea: de unde ştia „prăluța” aşa zisul colind? Măi să fie!?
Bun! Eu merg la şi prin mall-ul de aici cu GPS-ul. Deşi e foarte vechi, din informațiile mele este din 1960, este imens şi am pățit-o odată, ieşind pe partea opusă am căutat maşina până am behăit. O, dar e un mall totuşi mic comparativ cu altele noi.
Cât priveşte zdrobirea bieților şerpi, ce să zic!?, îndemnul „sfânt” te poate costa scump dacă-l urmezi prin părțile astea de lume, mai precis o amendă de $5 mii şi vreo două luni de închisoare, cu plata cursurilor de re-educare!
Mi-a plăcut, normal, ai scris pe gustul meu!
Numai bine!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
N-am mai povestit 😀😀 dar prăluța știa doar primele 5-6 versuri, că le repeta la infinit, de unde și dezacordul ăla care mi-a sărit în urechi :))))
Imi place maxim cum interpretează americanii îndemnul „sfînt”! Au, categoric, parțile lor bune!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Pare mai mult un blestem decât o colinda 🙂. Mie nu prea îmi plac centrele comerciale. Ma obosesc. Numai bine!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Și pe mine, deși inițial am fost foarte incîntată…
Curat blestem, ai dreptate. Eu doar m-am gîmdit, dar multumesc c-ai zis-o 😀💟
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Crăciun fericit, Issa!
E prima dată când aflu de colindul ăsta şi mă întreb de ce-i considerat colind. Că n-are nicio treabă….
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Cred că mie mi-a mai trecut pe la ureche, deși nu bag mîna-n foc. Și cred că tot în condiții din astea, în nici un caz pe la serbări, că l-aș fi reținut altfel.
Orișicît, vorba Magdei, parcă-i blestem 😀
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Nu am știut nici eu până acum de acest colind, nu e deloc benefic, în special copiilor.
Sărbători fericite alături de cei dragi?🎄❤️🤗😘
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Crăciun fericit, Ileana!
ApreciazăApreciază
Craciun fericit, draga Issa, cu frumos, cu liniste, cu drag!
♥️
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Crăciun fericit din nou, deși aici trebuia să-ți zic prima oară ❤❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Crăciun frumos și liniște în suflet, Issa!🌲
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Crăciun cu pace și liniște și ție, Ane!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Zic că un bolovan în capul șarpelui e cât se poate de ecologic. Nu-i un gest milos și precis te amendează cei de la protecția animalelor 🙂 , dar ia autorul colindului dacă ai de unde. Glumesc. 🙂 Îmi place enorm cum întâmplări aparent obișnuite devin literatură prin filtrul tău. Îți urez cât mai multe întâmplări care să te inspire, spre deliciul nostru. Crăciun fericit! 🎄❄️💝🎁🎀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ohh… mai am de sezon, cum ar fi „deschide ușa, creștine”. nu, n-am nimic cu el decît in masura în care îl aud obsedant și, mai ales, la 8 dimineața, cîntat în boxe de niște colindători moderni, între blocuri, să nu care cumva să doarmă cineva la ora aia…
În altă ordine, Crăciun fericit și ție! Și un meiluț firav 🙂
ApreciazăApreciază
Probabil ai vecini generoși. La mine au venit doar o dată cu boxa. Dacă nu le-a dat nimeni nimic, nu s-au mai întors. 🙂 Am răspuns cu un meiluț gras. 🙂
ApreciazăApreciază
E vad bun, au spațiu, liniște. numai liniștea noastră s-a dus. încă cîntă. alții. îi știu după repertoriu
ApreciazăApreciază
La polul opus, și ieri și azi mi-au sunat la ușă colindători adevărați, nu nationalități conlocuitoare, ci copilașii din bloc. M-am bucurat atât de mult… Anul ăsta a fost deosebit din punctul de vedere al colindelor… dar să nu mă grăbesc, urmează Anul Nou. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
sorcova, vesela… :))))
ApreciazăApreciază
Sarbatori fericite!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am rămas sub influența pozelor… Sărbători fericite și ție!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Crăciun fericit și ție, Aurelia!
ApreciazăApreciază
Crăciun fericit Issabela ce s-a întâmplat ?de ce m-ai blocat pe facebook nu te mai văd on!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Crăciun fericit, Ana! Am primit niște mesaje scârboase de la tine pe mess – firește, am presupus că nu ești tu, că tot spui că ai probleme de mult pe fb și wp… Dar nu pot să te ajut să ți le rezolvi și nici nu vreau să mai văd așa ceva, că mi se intoarce stomacul pe dos. Am așteptat să zici tu ceva și te deblochez cu mare plăcere, dacă îmi poți garanta că nu mai citesc asemenea… în fine.
Pînă atunci, sărbători cu pace și liniște să ai!
ApreciazăApreciază
Te rog frumos dacă ai făcut screenshot sau poză trimite-mi pe idul gmail, pe facebook momentan nu pot garanta nimic!Te rog frumos încerc să adun dovezi!Stiu bine ce face acel individ…îmi alungă prietenii cu fel de fel de prostii.M-am săturat, are iduri false cu mine și pe-al meu îl tot atacă! Mulți prieteni au dispărut de pe facebook deodată și am înțeles că s-a întâmplat ceva rău :(( Numai el putea fi!
Și tu, Issabela mă bucur că mă înțelegi!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, inteleg, dar, oricit as intelege, exclud sa mai primesc asa ceva si nu am alta „arma” sa ma apar decit block… deci sa lasam deocamdata „prietenia” pe fb, ca nu e baza a nimic oricum.
Scrie-mi aici mailul tau – desi spui ca nici la mail nu ai parola – si iti trimit captura de ecran.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
L-am recuperat…văd încearcă să-mi fure tot omu asta.Nici sărbătorile nu mi le lasă liniștite!Te rog frumos trimite pe mail.Am tot mai multe dovezi și-l voi face să plătească ,,sfințenia prefăcută,,
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Te rog frumos spune și doamnei Lilioara Macovei de incident poate pățește același lucru și nu vreau.Dacă dumneaei vrea să îmi dea blok …….. nu mă supăr…până nu sunt în siguranță nu mai vorbesc cu nimeni pe facebook
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Te rog e foarte important să-mi trimiți pe mail printscreen.Mailul sigur e anamariadamoc2012@gmail.com.Te rog!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
ApreciazăApreciază
O, da, ce sa mai zic, ma abtin. Imi place ideea de Adam si Eva folosita metaforic, si eu o mai folosesc in versurile mele, dar asa ceva… Ne mai miram ca numarul de atei si de agnostici e in crestere exponentiala? Cat despre Sarpele casei, chiar in volumul despre care ams cris azi pe blog e o povestire super faina pe tema aceasta. ❤ O zi cu spor!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
De Sarpele ala eu chiar sint interesata, am fost oripilata cind eram copil si-am auzit de el 😀 niste ani l-am si cautat…
Ma intrebam cum se deosebeste de altii, in zonele de munte, cu serpi: de unde stii care-i al casei, poate-a iesit si el la plimbare :))) etc.
Din pacate sau din fericire, n-am vazut inca unul 🙂
Mi-ar placea sa citesc povestioara. Nici in povesti nu orea sint. Mai mult in cele orale.
ApreciazăApreciat de 1 persoană