… Mai rău fără rău…?
Nici gând. E un bine așa de mare fără rău, dar asta numai când nu mai e răul poți percepe.
Urmăream acum ceva timp, pe wordpress, pe un antivaccinist feroce. Deși nu fuseseră mari afinități între noi, aveam pentru persoana respectivă respectul aprioric oferit celui mai în vârstă în toate cele decât mine și vorbele schimbate erau, în sine, decente, deși sugerau incompatibilitate în mai multe subiecte.
Rămăsesem, așadar, urmăritoare din principiu, când a venit pandemia. Nici n-am avut timp să-mi organizez gândurile, că omul s-a și poziționat contra orice părea să se întreprindă în domeniul respectiv. Frondistă am fost și eu o viață, așa că mi-am spus că nu-i bai. Însă zilnic – și când spun zilnic nu exagerez, era chiar zi de zi – îmi era dat să citesc, primind în notificări, articole contra măștii și ulterior contra vaccinului, pigmentate cu toate teoriile conspiraționiste, culese oricum de mine din zbor de la alți diverși.
La început citeam. De curiozitate: ce mai poate născoci, până unde poate ajunge. Însă îl receptam din ce în ce mai agresiv, până când într-o zi, citind o mizerie cât universul de mare (aceea că vaccinații vor muri curând și inevitabil, peste vreo doi sau trei ani – asupra termenului, antivaxerii nu s-au pus încă de acord), am scos blogul respectiv de pe lista mea de urmăriri.
Pentru că mi se pare cel mai abject lucru din lume să urli repetat că aceia care nu fac și nu gândesc ca tine sunt proști și vor muri. Inuman e puțin spus despre acest gest.
Evident că aceeași părere aș avea-o și despre vaccinații care le-ar țipa nevaccinaților c-or să moară de la ne-vaccin, numai că o asemenea violență verbală de partea aceasta a „baricadei” nu am întâlnit încă; doar chestii de genul „proștilor, o să murim din cauza voastră”, ceea ce, fiind îndreptat către sine, e vag altceva, dincolo de insulta ca atare.
Așadar, nu despre vaccin sau pandemie e vorba, ci despre atitudea seamănului.
Prin urmare, de când nu mai văd asemenea strigăte de disperare a neputinței impunerii propriei păreri, îmi este cu adevărat mai bine, cel puțin din acest punct de vedere.
Are viața reală destule toxicități ale ei, cărora nu le poți da, pur și simplu, unfollow, deci ar fi aberant să le accept și în virtualitate.
Nu mi-aș fi adus aminte, dacă nu-mi trecea prin fața ochilor acest proverb vechi de când lumea. Or sugera ele, proverbele, o înțelepciune populară și adâncă, dar cel puțin cu acesta nu pot să fiu de acord. Departe de orice considerații și revelații mioritice, dacă e „mai rău fără rău”, atunci e  ceva greșit în ADN-ul (nu ARN, asupra căruia „lucrează” temutul vaccin…) nostru dacic și de aceea ne e mereu rău, ca nație.

Foto repr. webgraphic.ro (eu am luat-o de la Mihail Toma)