Unii îi spun poveste gotică, alții – serial întunecat sau thriller. Eu zic că e o poveste deosebit de frumoasă despre cum devine sfîntă o femeie. Poveste care are surprinzător de puțină legătură cu religia, deși acțiunea se desfășoară la o mînăstire părăsită de pe o insulă pustie, unde mai supraviețuiau trei femei din trei generații diferite, sălbăticite și cu reguli stricte.
În lumea aceea care ar părea idilică dacă n-ar sacrifica un miel la începutul filmului, ca urmare a unui ritual păgîn aiurea, apare un bărbat care dă totul peste cap.  Și cu motivul pentru care venise, trimis de un mai-mare al lui, pe care îl aflăm, treptat, ulterior, și prin simplul fapt că e bărbat – lucru care activează în fiecare călugăriță evenimente vechi, care au cauzat izolarea lor pe insulă.
Că bărbatul mai e și preot contează cel mai puțin – e important numai pentru desfășurarea intrigii mini-seriei – deoarece pe insula respectivă există un singur statut: de supraviețuitor. Cum vă spuneam, filmul nu e religios nici la suprafață, nici în esență, ci e, pur și simplu, o poveste în toată firea, în care răul aparent se transformă în bine și adevăratul rău e învins la sfîrșit.
Decorul, atmosfera și peisajele sunt mirifice, indiferent că se intîmplă ceva rău sau ceva bun. Există și răsturnări de situații, unele personaje sînt date, altele se conturează din mers, iar feminismul inițial se transformă în cea mai pură feminitate. Cît despre recuzita materială și umană din scenele negative, care a dus, probabil, la încadrarea în dark sau gothic story, pot să spun doar că eu l-aș pune alături de Lemony Snickets sau de Neverending Story, ideatic vorbind.
Îl recomand cu mare plăcere celor care au sau suportă HBO.
P.S. Nu e american. Nu știu ce e, dar regizorul e australian.