După ce l-am văzut, am aflat și eu ce în vogă e acest serial.

Interesant la el e că era în stand by de 12 ani, dar nu voia nimeni să-l producă, pînă și l-a asumat Netflix. Interesant e și succesul enorm de care s-a bucurat într-un timp așa de scurt, fiind cea mai reușită investiție a platformei respective. Interesant e și cîți (sud)coreeni se regăsesc în disperarea economică explicită din serial și și-ar da, probabil, și în realitate viața pentru un pumn de bani care să le rezolve existența. Interesant e că a fost interzis cel puțin în școli din Anglia sau Suedia, din cele cîteva articole citite înainte de a scrie și eu. Am citit, contrar obiceiului de a nu citi despre un film pînă nu-mi fac părerea personală, tocmai fiindcă de la copii am aflat de serial – tocmai cei cărora le este interzis. Despre acest fapt am de spus doar că nu am cum să pricep în veci ce te poate face să nu mai faci distincția între ce vezi pe ecran și ce trăiești în realitate – dar omenirea e așa cum e, mare e grădina Domnului și, mai ales, turma lui, pe ale cărei reacții (de turmă) se și bazează, mai indirect sau mai direct, și cei ce au făcut filmul.

Cu alte cuvinte, pentru cei ce nu știu încă subiectul, un grup de bogătași „oferă” unor oameni îndatorați financiar pînă peste cap posibilitatea de a-și plăti datoriile și nu numai, ci o sumă uriașă de bani, cu condiția ca aceștia să între într-o serie de șase jocuri. Jocurile sunt alese dintre cele ale copilăriei, pe care le-am jucat cu toții, mai mult sau mai puțin, în colbul străzii. Diferența este aceea că „eliminat” din jocul de pe stradă înseamnă „mort” în noul joc și sunt cîteva sute de morți în serial.

Este o distopie incredibilă prin simplitatea ei – poate de aici și succesul colosal, în numai o lună de la lansare. Ce spațiu, alte planete, un viitor de cine știe cînd, zombie sau maimuțe… Bani și exploatarea limitei umane în fața numărului lor – pare să fie rețeta succesului în cinematografie, ca și în viață.

Filmul are, inevitabil, scene sîngeroase, dar nu abundă atît în ele, cît în groaza din momentul inerent morții fiecăruia în parte. Și mai horror, după mine, sunt alegerile pe care le au mulți dintre ei de făcut. Nu îl recomand, sincer, și îmi este, la fel de sincer, imposibil să pricep de unde vine dorința de a imita cele vizionate. Dar recunosc că mi s-a părut foarte bine făcut din toate punctele de vedere, îndeosebi în ceea ce privește faptul că, trecând printr-o experiență marcantă, indiferent de finalitatea ei, nu mai rămîi (același) om niciodată.

foto repr. TVmania