de Issabela Cotelin „Copiii din ziua de azi nu vor avea niciodată amintirile noastre!”, își încheie perorația o postare asumată de un grup virtual de pe Facebook, care are în componența numelui său – culmea! – sintagma „gândire pozitivă”. O postare, evident, foarte apreciată și comentată. Curg distribuirile și comentariile în favoarea ideii de „ce […]
Pe vremea mea — MasticadoresRumanía
Se mai întâmplă 
Fiecare cu amintirile lui.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Asta ziceam și eu 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
facem live cu pisica, de plictiseală… Ha! Ha! Ha! Mi-a plăcut maxim chestia asta. 🙂 În altă ordine de idei: Zi-le, Issa, că le zici bine!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😀😀 eu le tot zic…
ApreciazăApreciază
Te vedeam live cu pisica. 🙂 Dar știu că n-ai timp să te plictisești.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am niște d-astea pe-acasă 😀 dar mi s-a părut mereu ca e între mine și pisică sau familie, în nici un caz între mine și „prietenii” virtuali…!
ApreciazăApreciază
Păi, da! Pisica trebuie să semneze că-i de acord s-o faci publică. Altfel te trezești cu un proces pisiscesc la tribunalul felinelor. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Oare cine-o fi de serviciu la dat cu ciocănelul în verdict? 🙂
ApreciazăApreciază
Chir Pisicovici. 😀
ApreciazăApreciază
Vaaaai! Issa, te rog, şterge un i de la noştri. Jur că ştiu cum se scrie, nu e scuză penibilă, chiar ştiu. Nu ştiu cum a ajuns încă unul lângă primul!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
😀😀😀 am făcut-o înainte de a-ți răspunde la comentariu propriu-zis! Și să știi că am trecut și eu prin asta 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulţumesc mult! 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Adevărul e că da, era o bucurie imensă ca după o felie de pâine cu margarină să te duci pe câmp, la diverse munci, copil fiind, ce să zic.
Eu cu ăştia am o singură discuţie, că oricum nu pricep şi nu vor pricepe. Şi nu pentru că nu ar gândi, ci pentru că din cauza răutaţii nu mai sunt capabili să vadă stânga sau dreapta. Spuneam deci că am o singură discuţie:
1. Toată ziua-s cu nasul în telefoane, aşa ceva n-ai văzut. – S-au născut cu ele legate de gât? Nu. Cine le-a pus telefonul în mână de la un an, să tacă, ca tu să poţi face ceva, orice altceva? Ok, mulţumesc.
2. Sunt aşa obraznici copiii de azi, noi nu eram ca ei. Oare cine-s părinţii acestor copii, care generaţie? Dap, exact, asta a nostră. Mulţumesc.
Evident, eu sunt prima care sare când cineva are de zis de rău de copiii de azi. Nu am copii, dar am rămas copil deşi buletinul zice altceva, cred că de aia. Şi sar să le iau apărarea. Pentru că nu cred deloc, deloc, că-s mai răi cu vreun gram decât noi, decât părinţii noştri, decât dacii şi romanii. Sunt copii şi punct. Dar când aud câte un ofuscat din ăsta care are de zis numai de rău de zici că generaţia lui a făcut ceva măreţ şi restul numai profită, mă apucă dracii. A făcut pe naiba, Şi de fapt nostagia vine după anii ăia în care eram copii sau tineri, nu după pâinea aia cu margarină, ce Doamne iartă-mă.
Şi da, Issa, şi pe mine m-a impresionat propoziţia de care a zis şi Jo dincolo. Acolo nu am îndrăznit să scriu, că ştiam că mă voi lungi şi că tu mă ierţi. 😳
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sunt romane de scris aici, dar am zis sa mă limitez la textul dat în postarea respectivă, că altfel nici eu nu m-aș mai opri…
De telefoane nu zicea nimic acolo, dar chiar azi mi-a trecut pe dinainte o poză cu iarna pe uliță (cam prematur), copii cu sania și textul: „ce fericiți eram fără telefoane”. Cîtă ipocrizie! Ca si cum nu la telefoane ar șărui asemenea texte cei ce cred în ele 😀 Sună fix ca aia cu „eram fericiți și nu știam”.
Etc. Sigur că ideea de bază e cea pe care ai spus-o tu și în careși eu cred cu tărie, anume că tot ce au acești copii de la noi e… Dar cît de ușor e să blamezi, în loc să cauți să lauzi sau să taci și să faci ceva… E evident că am crescut, în faimoasa scoală românească, cu pixul roșu de corectură, în loc de cel verde, de apreciere.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
ziua de azi mi-am petrecut-o la mama. am iesit sa cumpar ceva de la chiosc de la nimeni altul, de la chiar el, nea Vasile, peste drum de scoala. o multime de copii frumosi, cred ca erau in pauza, au invadat strada. tineri, frumosi, plini de viata. era atata bucurie si veselie in aer! jur ca m-am umplut si eu de energia si bucuria lor. jur ca un copil chiar s-a dat la o parte sa-mi faca loc sa trec.
cred ca acel nostalgic spus “ pe vremea noastra…” are un alt fel de frumos. dar un frumos care e …frumos acolo in trecut. dar mai cred ca si ai nostri copii sunt extraordinari. si stim toti, ca ei atat de frumos stiu sa se joace chiar si cu frunze, daca vor.
( ok, bine, fiica-mea azi s-a suparat rau ca nu am mai lasat-o pe chestia aia de i se spune play station)
fiica-mea ma intreaba acum ce tot scriu aici, ca nimeni nu citeste comentarii lungi. 😂
ok, gata, inchei!
Issa, cine a facut desenul?
hai, pup, pa!
♥️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Zi-i că nu ești pe fb, unde într-adevăr nu se citesc comm lungi 😀 Tocmai d-aia nici nu i-am mai dat share si-acolo, parcă văd șirul de „Felicitări”… la ce, Dumnezeu știe 😀
E trecută sursa în articolul original, la sfîrșitul lui, n-o mai știu pe dinafară. E tot un articol de blog, cu mai multe desene de copii de la o școală anume, cu o ocazie anume 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
daaaa, ea nu stia cum sa ma dezlipeasca de telefon, se plictisea, si m-a dus in bucatarie sa-i tin de urat cat sa-si faca o punga de popcorn. ce sa-i faci, n-ai ce sa-i faci ca-i vacanta fortata, se doarme tarziu, se mai povesteste…
cred ca am vazut desenele! 😊 sigur le-am vazut!
pup, Issa! imbratisari! ti-ai facut timp sa treci pe aici si ai facut-o asa de frumos!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pup si eu, pe tine si pe fetița ❤❤
Într-o zi poate o să scriu și despre consolă 😀😀 Cum a ajuns ea, un PS4, din cel mai de preț lucru din casă, la „cutia”de decor prin care văd eu Netflix azi…
Cică azi nu mai avem amintiri frumoase… am atîtea faze cu consola în minte, de cînd nu știam s-o folosesc, și sînt la fel de valoroase ca alea de cînd eram eu însămi copil!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
abia astept sa citesc despre asta
🤗
ApreciazăApreciază
Cred că o singură dată am citit şi eu ceva asemănător pe FB. Nu mai calc prin ograda lui „fb” decât raaaar de tot! Nu citesc decât ceea ce scriu „cei ce ştiu” să transmită ceva normal. Şi vorba ta şi-a altora, putem scrie şi rescrie sute de pagini cu şi despre subiectul în cauză. Fiecare generație cu propria viață! Sincer, mă bucur că băieții mei nu au avut parte de aceeaşi copilărie ca a mea. Şi-au avut-o pe a lor, cu bucuriile acelor vremuri. Ei sunt foarte mulțumiți de ceea ce au avut atunci. Deci, e o tâmpenie să tooot spui că noi eram mai fericiți decât generațiile de azi. Eu NU am fost mai fericită decât generația copiilor mei sau a copiilor de azi.
A, dacă vreau (şi am!😂) mănânc seara ardei umpluți, da’ mănânc unul, nu toată producția de pe un acru de pământ. Sau mănânc pită cu slănină şi roşii seara că aşa vreau şi mi-e poftă! Dar nu mănânc o pită-ntreagă şi slana de pe-un porc! Cred cu tărie că generațiile ce vin după noi sunt grozave pentru că sunt/ trăiesc în altă etapă a dezvoltării umanității şi nu tot pe ulița prăfuită sau la spălat în lighean. Dumnezeule mare, oare acolo şi aşa ar vrea să fi crescut copiii şi nepoții noştri!? Dar asta este involuție…
Mi-a plăcut ce şi cum ai scris!🤗
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Tot vorbind atîta, mi s-a făcut o poftă teribilă… Eu nu-mi fac cît aș mînca, nefiind toți așa fani ardei umpluți 🙂
Foarte bine găsit cuvîntul „involuție”, Aura. Face cît un articol întreg.
ApreciazăApreciat de 1 persoană