Știți de ce vă țin minte numele, spre deosebire de câte altele s-au mai perindat pe la ministerul cu pricina? Pentru că în anul în care m-am ciocnit prima oară de examenul de evaluare de clasa a opta fuseseră (ca și azi) o grămadă de promisiuni de schimbare. Dar nu s-a schimbat nimic (nici măcar până azi) și încă n-am uitat lehamitea care m-a apucat la indicația sistemului de a bifa 100 de licee bucureștene, dintr-un total dublu. Mă dureau mintea și mâna de calculat și bifat. De la 20 în sus am bifat aiurea și pe la 40 m-am oprit, „cu orice risc”, considerând procedura nu o evaluare, ci un circ național.

Nu știu ce-ați mai făcut între timp, dar, din păcate, ați re-revenit în fotoliu. La fel de incapabil. Vă rog să nu vă supărați, nu e personal, toți ceilalți au fost la fel. Nu v-aș fi spus, de altfel, gândurile mele intime, dacă nu ați fi hotărât – era o rubrică undeva, „Din puțul gândirii”… – că închideți sau restricționați diverse, mai puțin școlile.

V-ați jucat toată vacanța cu procente și ați sărit praguri ca-n vechiul șotron, cu pătrățele și cifre. Ați aruncat cu piatra și, unde cădea, pe 3, pe 6, țup și dvs. pe pătrățelul respectiv. Din câte văd, la ultima aruncare piatra a ieșit din joc de tot. Aș putea să fac presupuneri haioase despre modul în care și cu ce ați gândit, dar nu vreau să vă rețin din timpul în care ați putea lua alte hotărâri nefaste. Au fost, probabil, atâtea probleme, încât n-a fost suficientă o vară, după un an școlar online, în care să elaborați o tactică mai coerentă pentru repetarea unei situații inerente și prognozate de toți. Promisiunile de schimbare a programei naționale – și nu numai – devin mizilic în contextul dat. Nu îndrăznesc să le mai pomenesc. Covidul e pe ordinea de zi. Să fie covid atunci în școli, pare, în reinterpretarea modernă a Bibliei, noua directivă ministerială.

Observați, desigur, că refuz să intru în detalii tehnice, cum ar fi teste, vaccin etc. Nu mă agăț nici de comparații cu mall-uri ș.a.m.d, au făcut-o alții mai fain decât mine. Refuz, în primul rând, deoarece nu se prea poate purta un dialog temperat pe această temă – o tară care e, la nivel general, o vină veche, tot națională, a aceluiași minister. Dacă lipsa rațiunii naște monștri, lipsa educației naște patimi care ucid. În al doilea rând, pentru că nu de vaccinuri, teste și mall-uri e vorba în textul meu, ci de faptul că, repet, ați hotărât să excludeți orice prag pentru școli. Numai pentru școli. Iar în ultimul rând, pentru că, devenind prea lung, textul și-ar pierde punctul de pornire.

Acestea fiind spuse, vă las să cugetați în liniște la o „interpretare” corectă a textului meu. Așa, ca la punctul A din orice examen național de evaluare.

În încheiere, vă asigur, scurt și cuprinzător, de toată ne-considerația mea de mamă și de om pentru felul în care gestionați ministerul de resort și, îndeosebi, pentru eliminarea pătrățelului cu cifra 6 din șotronul învățământului.