
de Issabela Cotelin Ascult la căști o muzică senină, Opresc mașina la popas lumesc, Săracu-njură prețul la benzină, Bețivi dansează ritmul lor drăcesc. O bonă după puradei răcnește, Părinții își scot poftele din cui, Un avion în des tufiș sfârșește, Noroc că-i plastic și al nimănui. Grupuri compacte luptă cu semințe, Coji scuipă, în duet […]
Popas — MasticadoresRumanía
Issa, m-apucă plânsul, dar bine le mai zici!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
ce simte și suflețelul meu neputincios… 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Trebuia să dai iama în ei, cu tigaia. 🙂
ApreciazăApreciază
M-a uns pe suflet aceasta poezie. E atat de reala 😊
ApreciazăApreciat de 2 persoane
… de cîte ori scriu așa, am întîi o reținere… mă tot gîndesc la poeziile și textele idilice în domeniu… și-mi zic că-s eu prea rea. dar, de obicei, se întâmplă câte-un fleac care-mi spulberă umanismul pe loc și-atunci m-apucă și-mi zic: asta văd, la urma urmei, asta scriu…
ApreciazăApreciat de 4 persoane
Pai asta-i realitatea in care traim. Tot ce ai spus acolo e adevarat
ApreciazăApreciat de 3 persoane