Căutam și eu liniștită pe google o informație personală. Mai precis, diferența dintre Marinela și Marilena – proveniență, preponderența numelor etc… Și-am dat numai peste Marinela Nițu, fostul, presupun, amor al luceafărului huilei românești. Șapte pagini de gogle – n-aș umple atâtea cu o carte scrisă de mine, fie ea și o capodoperă. Poate doar dacă protagonista ar fi o altă Marinela Nițu…
search pe google…
Se ,,golește,, internetul…în cazul tău la propriu! Probabil o eroare deficit de ,,pixeli albaștri,, tot era o vorbă de pixeli cam pe-atunci! O zi frumoasă Issa!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu mai știu vorba… dar de individa asta chiar s-a golit în creierul meu!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
La fel și ție, mulțumesc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu mă dau tânără, că nu-s, pur şi simplu nu mai ştiu (iete dovada bătrâneţilor 😀 ): 30.000 de lei pe vremea aia era scump sau era cum ar fi acum o carte? Că reviste nu prea mai sunt să am termeni de comparaţie. „Pe vremea ia”, de parcă zic de anu’ 1907.
În rest, ce să zic, nici acum vedetele nu-s diferite. Tot Marinele şi ele.
Am avut o colegă de facultate Marinela şi îi ziceam de fiecare dată altfel. Azi Marinela, mâine Marilena, nicicum nu mă obişnuiam. Până când a rămas Mari şi am scăpat de stres.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Ia uite ce-ai văzut tu 😀 mă faci să mă uit și eu la detalii!
Dar tre să însemne 30 lei, comparativ cu ce reviste mai știu eu acum, că 3 lei nu mai e azi nimic. Ba mint – 3 lei e călătoria STB în București, cu orice, de la 1 august…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Păi na, detaliile, pentru mine, au fost mai tentante decât duduiţa. 😀 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😀😀😀 bine zis…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Stai să afle lumea cine-i serial killer-ul. O să vuiască tot netul. Marinela o să fie doar un footnote. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😀😀 sper că tot al killerului meu și că mai dispare dra din imagine. Și-așa tre să fi îmbătrînit între timp!
ApreciazăApreciază
Cu programele de photshop din ziua de azi nu mai îmbătrânește nici o „vedetă”. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
da, și astea 7 pagini nițești rămîn, orice-ar fi. iată veșnicia :)))
ApreciazăApreciază
Știați că huila, dacă este în cantități mari și nu e bine depozitată, există riscul să se autoaprindă și să ia foc singură, fără nicio scânteie ?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu, și e interesant… Înseamnă că Luceafărul ei o fi făcut combustie spontană, de a dispărut subit din viața publică.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Google îți arată ce crede el că vrei să găsești. Adică, ceea ce caută majoritatea. Precum vezi, tu ești o anomalie…
ApreciazăApreciază
Tu intri în majoritatea searcher-ilor Marinelei…? 🙂
ApreciazăApreciază
Nici nu știam de ea.
ApreciazăApreciază
Nici eu. Ba, mai mult, nici pe „luceafăr”-ul însoțitor de pe net nu l-am recunoscut, deși pletele lui îmi spuneau ceva. Recunosc că am făcut un click, ca să-mi dau seama cine e 🙂
ApreciazăApreciază
Cred ca am avut si eu revista aia. 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îți răspunsesem ceva, dar nu știu ce-a făcut wp cu răspunsul meu – între timp l-am uitat 🙂
Dar, avînd în vedere subiectul, nu cred că-i așa important 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Hahahahhahaaa! Da, probabil ca nu. 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cum sună… 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu, ca și Potecut,nu mă mai complic: Mari și gata. Ca oricum le încurc de fiecare data. Numele, zic!🤭
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😀😀 eu și pe posesoarele lor de acest gen.
ApreciazăApreciază
Cea de pe copertă e Marinela Nițu!? Probabil în copilărie, că ultima dată când am văzut-o la tv am visat urât câteva nopți la rând! Sigur, opțiunea de plastifiere îți aparține!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😀😀😀 mda, acum îmi dau seama, am ales, în marea mea bunătate, o poză cam frumoasă…!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E sărăcie de nume în amintirile mele, dacă n-am apucat să cunosc încă nicio Marinela. Dar pot să o bifez pe asta, chiar dacă-i doar o cunoștință virtuală. 🙂
Cu Marilena e altă poveste!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Păi vezi… asta ziceam și eu, că trebuie să fie o diferență… numai că, de domnișoara din imagine, n-am mai ajuns la ea 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Marinela, Marilena, Marlena…
O fi de la Marin, Marlene, Marilyn…
Până la urmă fiecare, prin personalitatea sa dă aură numelui.
Mi-ai amintit cum, cu ani în urmă am cunoscut o Ileana, of, ce unică, precum cea din poveste, frumoasă, deșteaptă, sclipitoare pe toate planurile care a pus numele acolo sus, pe un piedestal, la kilometri distanță de Ilenele obișnuite!
Tonul face muzica, nu?😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Așa e. Eu n-am cunoscut Ilene. În schimb, Ilinca, un nume care nu-mi spune nimic ca atare și pe care nu l-aș folosi deliberat, a devenit în mintea mea ca și Ileana ta: o fetiță de cîțiva anișori, de care tare aș vrea să mai știu, cu o personalitate ieșită din comun și un farmec deosebit, pe care nici nu-mi pot imagina s-o cheme altfel!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Înțeleg perfect! În astfel de situații prenumele devine un fel de emblemă, de marcă, puține persoane care au un așa magnetism.
ApreciazăApreciază
epic „luceafărului huilei românești”
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😀😀 da, și o ocazie să-mi amintesc și de creatura asta…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Uitasem complet … m-am amuzat cum a ținut creierul compartimentata totuși informația
ApreciazăApreciat de 1 persoană
exact 😀
și eu l-am recunoscut imediat, lîngă individă, dar nu m-am abținut și-am deschis un articol, ca să-i văd numele, că-l uitasem!
ApreciazăApreciat de 1 persoană