Cât Dumnezeu e-n vorbe scrise,
Dar unde-i El în faptele precise?
Câtă religie în circul de pe net,
Pe coji uscate luată amanet!
Câte amin-uri și slugărnicii,
Ce tone zilnic de fățărnicii,
Unde se duc, ce fac cu ele
Sclavii atâtor osanale grele?
Câtă iubire declarată dubios,
În mod apoteotic și spectaculos,
Câtă credință-n poze prefăcute,
Când marile iubiri sunt pururi mute!
Sau câtă politețe ecranată
De masca ritualică purtată
Cu-nsemne sfinte de altar,
Deși-i un veritabil mic budoar!
Și fericire strașnic afișată
În umbra tastaturilor brodată,
Cât univers real, plin de culoare,
Călcat de patimi virtuale în picioare!
Câte cântări, elogii și ce odă
Oricui i se năzare-o nouă modă
Și-un biet pamflet la toate cele
Va fi-ntr-o clipă sfârtecat surcele.
Foto: secretele.com
Da, ai dreptate, e mai simplu să respecți niște obiceiuri, decât să iubești cu toată inima, e mai ușor să spui de n ori „Tatăl nostru”, decât să încerci să fii bun cu cei din jur, mai bine dai bani decât să trebuiască să consolezi o persoană aflată în necaz.
Dar suntem oameni și trebuie să acceptăm că nu suntem perfecți. Și nu gândim la fel. Un lucru pe care îl face o persoană de bună credință s-ar putea ca pe altul să-l deranjeze. Nu o să ajungem să ne sincronizăm valorile. Mai mult, vine câte un val de felul BLM care în numele dreptății doboară de pe piedestal tot ceea ce credeai că este valoare de necontestat.
De aceea, am convingerea că nu trebuie să mă mai consum pentru oameni care nu vor să înțeleagă lucrurile evidente, nu mă mai zbat încercând să le prezint varianta mea de adevăr .
Fiecare dintre noi are o cale pe și-a ales-o din mai multe căi ce i-au fost oferite. E mai corect ca alegerea să fie personală, pentru că și consecințele vor fi simțite individual.
Mai răbufnim din când în când, dar tu o faci cu talent. 🙂
ApreciazăApreciat de 4 persoane
Asta cu calea personală e și credința mea intimă și ermă, de aceea nu mă impresionează nici o modă care bîntuie, de orice natură.
Și da, e o răbufnire scurtă, exorcizată prin cîteva versulețe 🙂
Ce e aia BLM? E ceva important care sămi fi scăpat? 😀
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Black Lives Matters 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Lol… Lives matters. E suficient!
Că-mi vine să răbufnesc iar 😀
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Am impresia că religioșii din prima ligă nu prea intră pe net, rămân conectați doar la lumea reală. Cei de pe net par mai degrabă niște veleitari… Deh, vorbesc și eu cu păcat.
ApreciazăApreciat de 3 persoane
😀 nu neapărat. așa percep și eu 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu o să spun nişte tâmpenii cât mine de mari! Îmi asum riscul şi le spun: dacă Dumnezeu are vreme să se uite pe fb, cred că se amuză copios, dar în aceeaşi măsură se întristează!
Unii sunt extrem de evlavioşi pe fb, dar în realitate nici nu ştiu unde-i biserica sau dacă ştiu nu intră nici măcar din întâmplare! Aşa a fost să fie, mai nou suntem în familie mai multe religii şi slavă Domnului nu ne scoatem ochii. Este simplu: fiecare a înțeles că religia este ceva personal, doar al tău! Nu cred că aş fi mai credincioasă dacă aş posta zilnic icoane şi iconițe, porumbei şi toți sfinții.
Şi cum poezia ta, Issa, a pornit discuția, ar fi muuulte de spus. Despre condiția creştinismului azi, despre de ce se insinuiază că viața unora este mai presus de viața altora, cum şi mai ales de ce am ajuns să negăm istoria.
Revin. Poezia este dureros de realistă. Păcat că cine ar trebui s-o citească, n-o citeşte!
ApreciazăApreciat de 4 persoane
Da. De cîte ori mai scriu astfel de rînduri am un sentiment acut de inutilitate a actului, dar nu pot să mă opresc. Și sentimentul respectiv e mult mai mare decît în privința altor teme abordate. Poate și fiindcă-i atît de vechi și nou și cuprinzător simultan. Și atît de personal.
Mărturisesc și că n-am înțeles deloc porunca aceea, cum că „să nu-ți faci chip cioplit”. Nu vreau să desființez eu o industrie întreagă și prosperă, dar eu înțeleg prin asta că să mă închin la o idee, nu la un portret.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Postarea ta e o realitate, evidentă. Ieri mi-am astâmpărat nervii pe blog, pentru a suta oară. Aș mă calmez, e stilul meu. Am să scriu pe blog, sper să am curaj.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Să ai. De ce să n-ai? Cel puțin aici, pe blog, din căte știu eu, poți afla o părere asemănătoare sau contrară celei ale tale, dar civilizată – or exact asta e de dorit.
Curaj ❤ Pentru orice 🙂
ApreciazăApreciază
Oh, câtă dreptate ai! Din păcate, aş spune. Ar fi fost mai bine pentru noi toţi să fie doar aşa, din imaginaţie şi talent. Dar e cât se poate de reală.
Aş spune multe şi totuşi parcă nu-mi vine să mă pornesc. Am însă o mare dilemă cu care mă lupt de câte ori dau peste astfel de exemple pe Fb şi chiar şi aici dădeam. Acum n mai, gata, am ales să nu, că aici e puţin mai simplu, aici nu-ţi arată postări doar pentru că cineva pe care-l urmăreşti a dat like sau a comentat, ca pe FB.
Cum se împacă răutatea în stare pură cu credinţa cu care te lauzi? Asta nu pricep. Adică sunt oameni care pe o măsea mestecă placa aia cu „eu sunt mare credincios, eu cunosc Biblia pe de rost, eu fac şi dreg, religia mea e singura religie…” şi pe altă măsea mestecă: „sclavilor, proştilor, fraierilor, laşilor şi nebunilor, veţi muri, huuuooo, voi ăia care, vă e ruşine sau frică să recunoaşeţi, să faceţi şi să dregeţi, vă feriţi să scrieţi despre religie să nu vă răpească vreun extraterestru”. Cum? Asta nu pricep. Adică defilezi cu religia ta, zici de cei care aleg să nu scrie, considerând asta o mare taină doar a lor, o chestie pe care o păstrează în suflet, că acolo se simte şi trăieşte, că-s atei, că atât de duce mintea, să tragi concluzii aiurea, şi pe urmă spurci pe cine şi cum apuci doar pentru că îndrăzneşte să aibă alte păreri. Asta e pacea şi lumina şi bunătatea?
Şi da, exact, credinţa stă fix în tâmpeniile alea cu „dacă nu scrii Amin vei avea 7 ani de catrastofe şi „eşece””.
Na, m-am pornit. Dar m-am şi răcorit. Gata. 😀
ApreciazăApreciat de 2 persoane
:))) aia e intoleranță, nu credință… Ca să vezi căt de înapoiați sînt unii. Eu chiar am trecut prin asemenea furci caudine și e groaznic – te prinde, cît ai fi de calm, nedreptatea resimțită…
Fiecare cu drumul, calea și credința lui și modul de manifestare a acesteia, categoric – dar cu orice mi s-ar scoate ochii, m-aș gîndi automat că e ceva putred la mijloc 🙂
Eșece – bestial 😀😀 nu mi-ar fi dat prin cap!!
Știu, sînt tone de spus… tone și tomuri… dar mie mi-ajung cîteva versuri din cînd în cînd, cînd mă mai prind din urmă manifestări d-astea bizare și, vorba ta, mă răcoresc puțin prin ele 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc frumos!
ApreciazăApreciază
Nu, nu sfârtecăm nimic. Dimpotrivă, îți dăm dreptate. Educația religioasă ar trebui să fie făcută acasă, în familie. Numai pe cei slabi de înger îi mai convertești după o anumită vârstă. Altfel, nu pot să nu fac paralela între misionarii de altădată care mergeau în sutană jerpelită și opinci găurite să propăvăduiască cuvântul Domnului și fețele bisericești din ziua de azi, care se folosesc de tehnologie – ca în pamfletul tău – pentru asta. 🙂 Mda, am evouluat!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
… și, dacă stai să te gîndești bine (nu tu, evident, în general vorbesc), tot Dumnezeu permite și toate manifestările astea… Uneori tot mă mai întreb dacă El are vreun plan și noi vreun rost.
Doar uneori.
ApreciazăApreciază
Nu trebuie să te preocupe toate acestea. Fiecare dă socoteală când îi vine rândul. Cu gândul acesta reușesc să mă detașez de tot ce nu-mi priește online.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Potrivită poezie Issa!Șunt multe postări cu falși credincioși! De exemplu mi-a dat cerere de prietenie o maică ce pretindea că dezleagă vrăji și făcături, când religia nu are treabă cu magia neagră. Cerea să o suni și în schimbul rugăciumilor ei ,,miraculoase,, tu să îi oferi bani…50-100 de lei ,,Cât te lasă inima,,! Eu nu sunt genul care crede că de exemplu să distribui poze religioase aduce noroc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pfuuu, n-am avut eu parte de așa ofertă, că o imortalizam într-un articol… :)))
Să nu mai zic de ultimele, trimite la 5 de persoane, că, dacă nu, ți se întîmplă ceva rău… p-ăștia nici nu i-am mai pus la socoteală, sînt prea duși cu pluta deja 😦
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dacă aș fi fost jurnalist sau păgubită cu ceva o dădeam pe mâna legii, dar i-am închis accesul la facebook și telefon doar și am lăsat-o în plata Domnului.Nu caut scandal, nu e genul meu doar am vrut să mă conving ce zice la telefon, când a cerut babi,i-am tăiat macaroana.Ce miracol să aștept plătind
magie neagră?Cred că încă mai am salvate mesaje prin calculator!O să le șterg să nu mă tenteze să scriu de ea!👩🏿✈️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eheiii, cata dreptate ai 😊.
Primul pas spre schimbarea acestei societati care colcaie de falsitate la toate nivelurile e tocmai constientizarea acestor pb. Sa fiu sincer si eu sunt satul de tot ceea ce spui tu in versuri, dar nu stiu cum se pot schimba lucrurile.
Nu as vrea sa fac apel la istorie si sa spun ca lumea/societatea a evoluat doar ca urmare a razboaielor. Inca sper sa nu ajungem acolo….
ApreciazăApreciat de 1 persoană
dar ele n-au încetat nici o clipă, numai că nu se mai numesc mondiale…. azi sînt războaie reci, economice, în Orient…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pentru ca El e in suflet. Si pe hartia ta virtuala.
Si asta conteaza, Issabela.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Atīta doar, că nu-i ostentativ 🙂
Bine, în suflet nici n-ar avea cum, nu cred că-și poate păcăli cineva propriul suflet; poate doar să-l ignore, dar nu să-l mintă.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ai pus degetul pe rană.
Zilele trecute a fost premiat preafericitul de către președinte, nu știu pentru care merite și ce-am mai bombănit!
Mulți dintre așa-zișii credincioși sunt atât de prinși acolo „sus” că au evadat din viața normală, cu semeni și fapte, de aici de jos. Multă manipulare, minciună, mizerie și prea puțin adevăr, bunătate, corectitudine. Așa au fost mereu, nimic nou. Doar că acum profită din plin de situația asta specială și vin cu tot felul de scenarii pesimiste, urmărind doar profitul, cât mai mult profit !
☺ na, mi-am spus și eu oful, parcă m-am mai răcorit!
Cum răscolești tu oamenii, măi Issa!😄
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu știam că-ți mai trebuie și-o medalie dacă ești deja preafericit… titulatura asta, de altfel, m-a intrigt de cînd am auzit-o prima oară, parcă-mi sună a sfidare la adresa omului de rînd.
chiar așa, pe vremea lui ceașescu tot așa se numeau, ierarhic, în biserică? sau or fi denumiri postdecembriste? n-am nici cea mai mică idee 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu știu de când este titulatura, dar e într-adevăr o sfidare, chiar și numai prin faptul că nu dovedesc a fi prefericiții aleși care, prin ce sunt și ce fac își merită locul și beneficiile.
Nu mai spun de interese, foloase și anti-exemple pe toată linia.
Și atunci se nasc întrebările, neîncrederea și lipsa de prețuire față de acești aleși, cu nimic mai altfel decât ceilalți aleși ,cei care au fost votați.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nici nu ma mai intereseaza aceste aspecte. Pentru mine, credinta este ceva extrem de personal. Nu e numai pe net acest maclavais, dar am observat ca si religia, si politica in ultima vreme pentru unii devin subiect de controversa. Foarte trist, nu e de mirare ca unii aleg sa nu mai creada in nimic. Fiecare se crede detinatorul adevarului suprem, atei si religiosi deopotriva.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Bine zis, eu chiar nu-mi aduc aminte de o altă perioadă cu asemenea luptă pe adevăruri supreme. Dar se poate să fi fost mereu și să n-o fi băgat eu de seamă pân-acum 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cam asa cred si eu, iar daca a fost, probabil lucrurile se desfasurau intr-un alt mod, conversatiile mai civilizate, mai inteligente.
ApreciazăApreciază