de Issabela Cotelin Mă uit la pozele din cărțile de istorie Cu războaiele vechi Cu oameni mânați către lupte Pagini încărcate de glorie Și nu, nu înțeleg, Văd șirul acela de oameni Pictat și el de vreun pictor celebru Și mă întreb Dacă Fiecare om din șirul expus Avea o casă, o soră, un frate, […]
Tablouri cu soldați — MasticadoresRumanía
Se mai întâmplă 
❤️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🙂
ApreciazăApreciază
Uf, da, privit aşa nu e justificat niciun război. Şi poate nu e deloc, oricum ar fi. Dar na, istoria ne spune că altfel nu se putea…
Mi-a plăcut mult!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu, după mine nu e deloc, oricum ar fi. Dar și să tot întorci celălalt obraz… nu face.
Oricum ar fi, e aiurea 🙂 Mulțumesc frumos!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ceea ce îmi pare și mai de neînțeles e că -la cât de mult a evoluat omenirea, încă mai există războaie în lume…
Dar poezia ta rămâne foarte frumoasă, Issa! 💗
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Păi n-a evoluat. Doar s-a perfecționat 🙂
Mulțumesc, Cris!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
M-am răsucit cu gândul la bunicul patern, cel care a făcut două războaie, a fost prizonier la cotul Donului, a înghețat prin tranşee, a împuşcat ciori să mănânce, a mâncat şobolani şi!? Şi ce!? Cine l-a răsplătit pe Avram Gavril pentru asta! Nimeni! O, ba da, cât de nerecunoscătoare sunt eu, urmaşa lui! A primit vreo 25 a de pământ pe o coastă, pe care şi să stai în picioare era o aventură, darmite să coseşti şi să aduni iarba…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
…Și cînd te gîndești că încă mai dăinuie texte de genul „armata te face bărbat”… (pe lîngă toate celelalte nedreptăți ale ei 😦 )
Mai mult decît pacea în gospădăria ta nu cred că te face altceva bărbat adevărat.
Deja pot să-l văd pe Avram Gavril…
Și bunicul tău n-a beneficiat nici de cohortele de psihologi americani (ce să beneficieze, că el a fost dintre cei care i-au așteptat,,,) puși azi la dispoziția celor trimiși în războaiele nimănui… tot fără folos, că, cu tot cu terapii, rămîn majoritatea suflete zdrențuite pe viață.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
A plecat demult dintre noi, iar eu eram suficient de necoaptă să-l fi întrebat mai multe şi să fi scris ce spunea. E cutremurător ce-mi amintesc că-mi povestea! Mi-a fost tare drag şi este suficient să închid ochii să-l văd…n-a cerut nimic de la nimeni şi nimeni n-a dat doi bani pe suferințele lui…de toate felurile…
Câtă ipocrizie: patria îți va fi recunoscătoare…
😭🤔
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😦 cît de trist!
Și bunicul meu îmi povestea din al doilea război mereu, dar eram cam mică sä țin minte detalii la care aș fi azi atentă…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E în firea omului să se bată și face parte din strategia unor politicieni să le ofere ocazia de a-și dovedi ”patriotismul” prin luptă. Primii se aleg cu medalii, iar ceilalți cu un nume nemuritor în cărțile de istorie.
Războiul poate fi o selecție, mai mult sau mai puțin naturală, în care cei agresivi își găsesc un rost și se elimină între ei. Altfel, tot acest soi de oameni, ies pe străzi și se împușcă între ei, dar cad și victime colaterale, după cum vedem adesea. Firește că e foarte trist, mai ales când vedem că trecutul nostru este descris, în cea mai mare parte, prin lupte sângeroase, multe din ele fiind elogiate.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, le dăm nuanțe, pretexte, le facem texte.
Despre războaiele de cucerire nici nu mai amintesc 😦
ApreciazăApreciat de 1 persoană
“Nu avea nimic de purtat
Pe umeri, în spate,
În piept,
Acolo unde inima bate…?”
atat de frumos si curat e gandul tau!
♥️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dac-ar fi gîndurile tuturor așa… Măcar ale ălora de-și pun în cap să mai trimită nevinovați în lupte 😦
ApreciazăApreciază