Ți-am spus de o mie de ori
Că iarna nu zboară cocori
Și că-n taină visele mor
Fără timp favorabil de zbor.

Că nu îmi trebuie luna
Ți-am spus iarăși întruna,
Că locul soarelui e pe cer
Și-n zori toate stelele pier.

Ți-am spus că apa se bea
Și viața la sol este grea,
Că lacuri la vale nu curg
Și că nu-mi ești demiurg.

Că vântul adie, spuneam,
Că viforul bate în geam,
Că ploaia cade numai în jos,
Într-un pleonasm sănătos.

Că ceața nu-i abur defel
Și că nu vreau nici inel,
Că frunza din ramul de sus
Pică doar toamna, ți-am spus.

Că golul din inimi e plin
Doar când în noi e senin
Și că nu fierbe cafeaua
Când ruginește vopseaua.

Și ți-am tot spus, la infinit,
Că un apus nu e un răsărit,
Că vara cresc iarbă și flori
Și iarna nu zboară cocori…

Și o întrebare pe lângă text: știe cineva cum se poate ca, admin fiind la Timpul.ro (am pus linkul unde a apărut poezia mea inițial), să poți introduce, la secțiunea de distribuție, unde are numai facebook și twitter, și opțiunea wordpress?