De la AnaSylvi citire, cu multă încântare – nu numai pentru dedicație ❤
Pentru Issabela
Era o zi de vineri și sclipea
Nisipul plin de flăcări argintii.
Părea că lumea-ntreagă-și etala
Miracolele, când ai spus că vii.
Te așteptam sub cerul de cobalt
Și raze număram în asfințit,
Mă amăgeam cu jocul din înalt
Și refuzam să cred c-am fost mințit.
Ai apărut, într-un târziu, în noapte,
Nu mai visam și nu mai eram tineri.
Îmi aminteam momentul inefabil
Când a trecut pe lângă noi o zi de vineri.
Se mai întâmplă 
AnaSylvi e o doamnă, nu? Credeam că poezia se referă la voi două, dar unul din personaje este bărbat. Iarăși o ia Jo mot a mot. 🙂 Altfel, prima parte a poeziei exprimă emoția pe care aș simți-o dacă aș avea întâlnire cu Issabela Cotelin, una din autoarele mele preferate.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
oricum ar lua-o Jo, mie-mi place maxim; cînd îmi mai dă și idei, e bonus.
de, vezi, aici nu-i loc de tigaie… :)))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Știu și eu? E un moment de suspans acolo între versul „refuzam să cred c-am fost mințit„ și următorul. 🙂 Acolo mi s-au accelerat bătăile inimii cu gândul la tigaie. 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cel mai adesea zic ca sunt o doamna 😀 Cand nu ma calca nimeni pe bataturi cel putin. Domn nu sunt in mod sigur. 😀 In ceea ce o priveste pe Issabela, muza a ales sa se exprime astfel. Tigaia se poate strecura printre randuri, insidios.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
dacă turcii fac cafele pe nisip, poate prăjim și noi niște ouă…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
:)) Oua cu cafea.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sunt convinsă că-i execuți ca o doamnă și pe cei care te calcă pe bătături. Știu că tigaia sună destul de proletar, dar la o adică n-aș desconsidera o persoană care ar folosi tigaia drept armă. Dimpotrivă, aș considera-o originală. 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Cand e pentru o cauza buna, da, cu siguranta! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu v-am imaginat pe tine si pe AnaSylvi intr-o dupa amiaza, la o terasa cu vedere la mare, la Mangalia, band un frappe si barfind despre toti cei care n-au stiut sa astepte sau sa se intoarca la timp…
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Doamne-ajută!
Zice fii-miu: cînd mergem la mare, am acolo instagrammeri de-ntîlnit… Și zic, stai așa, că și eu aș avea bloggeri :)))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Chiar ar fi foarte frumos! ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
superbe versuri ♥️
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Și eu m-am bucurat mult de ele!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Multumesc mult! ❤
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Elegant poem, frumos scris. Congratulations!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mulțumim frumos pentru apreciere, felicitările merg toate la Ana 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc frumos!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
imi place fff mult. Ma bucur ca ai ales sa il postezi si pe pagina ta:)
ApreciazăApreciat de 1 persoană
da, și mie mi-a plăcut la fel de tare 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană