Mai plouă, Doamne, cât o baltă
Cu-amare și trecute amăgiri,
Adună toți pescarii laolaltă
În cufăr cu famate amintiri.

Aruncă, Doamne, cheia ei departe,
Să nu mai știu nimica de nimic
Și lasă răul lumii doar în carte
Sau, și mai bine, pune-l într-un plic.

Și du-l pe apa sâmbetelor toate
A noului potop neprognozat
Pân-o pieri și se va naște, poate,
O altă lume, fără de păcat. 

Imagine și ideea jocului: Nautilus