În univers, ni-i mintea fericită…

În univers, ni-i mintea fericită,

Necredincioase case construim,

Oameni și stele, îngerii-ispită

Sunt vii, cum după legea firii știm. 

Nici nu concepem bine un copil

Și pasul său, călcând afară,

Își derulează cunoscutul film

Pe banda vieții circulară.

(scrisă în 1968, publicată în 1996)

Balet

Vioara cântă, toba sunet țese,

Un flaut fluieră pe sub breton,

Pe scenă, cu plânsu-i de carton,

Păpușa, ca-n basme colorată, iese.

Partenerul din scenă o scoate,

Trecându-i mâna sub poală,

Cu sila o dă, spre hanul din spate,

Piraților din făină reală.

Pumnale ascut, învârt din mustață,

Și bat din călcâie în ritm sacadat,

Scot ceasuri de buzunare în față,

Sălbatic, ca un animal la vânat.

Parc-aș tăia, dar în colantul mulat,

Peste rampă ușor balerina valsează

În costumul de lebădă apretat,

Și ceva, undeva în sală vibrează.

Magia scenei prea nebună

Și-ncearcă forța ei pe tine,

Ca o privighetoare-ți răsună

Dansul tremurător al balerinei.

Atât lipici, efort, machiaj,

A gustului și-a simțurilor hartă,

Pe sufletu-ți au pus un gaj – 

La urma urmei, ce e arta?

Probabil că se va ghici

Cu al lui Dante iad o legătură

A scenei, altfel de unde ar veni

Atâta zarvă și adunătură?

(publicată în 1983)

_____________________

Arseni Tarkovski (25 iunie 1907 – 27 mai 1989) este considerat până în zilele noastre un mare poet al secolului trecut și un important traducător al epocii lui, al multor poeme arabe îndeosebi.  Deși scria versuri din adolescență, primul său volum de poezii a fost publicat abia în 1962. S-a născut, a trăit, a creat și s-a stins în Uniunea Sovietică, nededicându-și însă nicicum arta preceptelor acesteia, ci păstrându-și constant un filon propriu, al artei de dincolo de social și politic.

De origine maternă polonez, a studiat literatura la Universitatea din Moscova și a mai fost, printre altele, jurnalist, corespondent voluntar în al doilea război mondial – de unde s-a întors cu amputații la un picior, în urma unei cangrene provocate de o rană – revoluționar și actor amator. În 1989 – cum altfel, decât după trecerea sa în neființă… – i-a fost decernat Premiul de Stat USSR, distincția supremă, cu nume actual modificat, dar încă în vigoare.

În poeziile sale, Arseni Tarkovski devine, pe rând, în măsura trecerii anilor, romantic, simbolist, realist, cinic.

_____________________

Cel de mai sus este textul din revistă. Textul meu e că visez să îl traduc cât o carte în limba română, nefiind încă tradus la noi. Un proiect început și cine știe cînd și dacă terminat… dar foarte drag sufletului meu.

foto repr. hacerselacritica.com