Parcă mi-am dat întâlnire

cu ploaia asta de prânz,

într-o singură zi scuze mii și-a cerut

că n-a ajuns la timpul crezut,

se-mpiedicase, cică, de-un rătăcit

fulger ce se juca pe celestele trepte,

i-a zis grăbitului fulger s-aștepte,

că mai e, cum se știe,

timp pân-la Sfântul Ilie,

fulgerul s-a supărat,

oarecum s-au certat,

dar s-a resemnat

și ploaia tot a venit, mai spre seară,

în iz jilav de ne-ncepută vară.

Pe maidanul visărilor mele

înecate strașnic în rouă,

mi-am notat cât de cât:

în anul de grație, în luna lui iunie,

cer senin dimineața, apoi mohorât,

la fiecare prânz plouă….

și-atât.