de Issabela Cotelin Era un joc, țurca, chiar așa se numea, când eram eu mică, în prima mea copilărie. Se săpa o gropiță în pământ și se punea un bețișor deasupra ei. Apoi venea player-ul de serviciu și, cu un alt băț în mână, mai lung, mai mare, arunca bățul din groapa respectivă și se […]
Țurca — MasticadoresRumanía
Mă gândesc că ar fi trist să te infioreze, încă, jocurile copilăriei. Asta nu pentru că ai fi crescut mare, ci pentru că ai descoperit, între timp, alte jocuri. 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
eh, și tu…
și eu m-am gîndit. nu mă înfioară, aș zice, jocul în sine, că nu l-aș mai juca acum, cît amintirea sentimentului cu care îl jucam atunci 🙂
ApreciazăApreciază
La vremea mea am fost campion in cartier, impreuna cu vecinii mei de pe strada. As mai face o partida daca mi-as aduce aminte exact regulile. 🙂
ApreciazăApreciază