de Issabela Cotelin Era un joc, țurca, chiar așa se numea, când eram eu mică, în prima mea copilărie. Se săpa o gropiță în pământ și se punea un bețișor deasupra ei. Apoi venea player-ul de serviciu și, cu un alt băț în mână, mai lung, mai mare, arunca bățul din groapa respectivă și se […]
Țurca — MasticadoresRumanía
Se mai întâmplă 
Mă gândesc că ar fi trist să te infioreze, încă, jocurile copilăriei. Asta nu pentru că ai fi crescut mare, ci pentru că ai descoperit, între timp, alte jocuri. 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
eh, și tu…
și eu m-am gîndit. nu mă înfioară, aș zice, jocul în sine, că nu l-aș mai juca acum, cît amintirea sentimentului cu care îl jucam atunci 🙂
ApreciazăApreciază
La vremea mea am fost campion in cartier, impreuna cu vecinii mei de pe strada. As mai face o partida daca mi-as aduce aminte exact regulile. 🙂
ApreciazăApreciază