Mai plouă cu mirare nepermisă peste pădurea de salcâmi ucisă. Mai plouă cu mirare istovită peste un gând de fată părăsită. Mai plouă cu mirare grea peste amoruri fără de perdea. Mai plouă cu mirat suspin peste al măștilor tăcut pelin. Mai plouă cu mirare estivală peste aceeași goană generală. Mai plouă, în sfârșit, cu nepăsare peste a timpului ireversibilă cărare.
Se mai întâmplă 
Atata mirare, sfarseste intr-un final chiar si in nepasare, semn ca timpul isi vede de ale lui. Ca in atlasul istoric al lui Sorescu. Seara frumoasa!
ApreciazăApreciat de 3 persoane
El, Timpul, oricum n-are nici o treabă. Nici nu cred că știe cum îl cheamă…
Mulțumesc pentru comparație… 💚💚
ApreciazăApreciat de 2 persoane
👍
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🙂
ApreciazăApreciază
Aștept varianta a doua, când ploaia dă mâna cu frumosul!😉😄
Glumesc…mi-a plăcut tare!🥰
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Păi ploaia nu e niciodată urîtă la mine, o iubesc la nebunie. Ba e chiar printre the best of muze 😀
Mulțumesc frumos!!
ApreciazăApreciat de 3 persoane
incredibil e wp… își răspunsesem chiar de pe blogul meu propriu, nu din notificări, de unde răspund de obicei. și ghici… îmi cerea să mă autentific (mie!!) și nu mi-a publicat, văd, comentariul. a trebuit să scriu tot din notificări,
mi-e din ce în ce mai clar că tehnologia nu că nu-i perfectă, ci chiar defectă de multe ori :)))
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Din păcate ca peste tot: din bine, rău, din rău în mai rău. Variantele așa-zis îmbunătățite lasă de dorit! ( și mă exprim delicat!)…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nici eu nu pot reproduce-n scris gîndurile trimise către wp…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Imi place ploaia chiar şi atunci când e zăludă…are ceva din mirarea şi limpezimea cerului. Evident că mi-a plăcut!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Are. E apă și apa spală. N-ai cum s-o iei altfel, oricum ai întoarce-o, decît dacă te sclifosești că te uzi nițel 🙂
ApreciazăApreciază
Multe chipuri poate avea ploaia, dar mie îmi plac toate. Mai ales când le privesc de la fereastră , dar mai ales în versuri precum ale tale.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, i-am dedicat multe, e fenomenul meu preferat…
Mulțumesc, Petru!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
rectificare: ”ploaia”. Cu scuze.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Rectificat, no problem ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mai plouă. Ce ne bucurăm că plouă
Și zarea ni s-a-mprospătat cu rouă! ❤
…datorită versurilor tale, care tare frumos ne-au mai așezat gândurile, Issa! 🌞🌈
ApreciazăApreciat de 1 persoană
❤ mulțumesc de empatie, draga mea!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Văd că a plouat deja cu laude. Nu mai zic decât atat: subscriu. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
laude colosale/pentru ploi așa banale… mulțumesc, Jo ❤❤
ApreciazăApreciază
Si aversele cu rime continuă… 🙂 N-aș numi, însă, ”ploile” tale banale chiar dacă rimează. Și nici pisicile! De unde au atâta verde? Sau nu sunt pisicile tale.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ale mele-s potăițele 😀 și castanul, tot al meu, îmi acoperă 3 camere, de țin lumina aprinsă-n miezul zilei „datorită” lui! Dar tot m-am certat cu ADP-ul, să nu-i taie rămurică, mai bine-așa, verde, decît gri 💚
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ai ieșit învingătoare în lupta cu ADP-ul?! Admirația pentru tine a crescut până la ceruri. 🙂 O să mă întorc mai târziu să-ți spun ce idee am avut în legătură cu pisicile tale. Încă nu mi-a ajuns cafeaua la creier. Și oricum sunt stupefiată de admirație. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Oh, m-ai stîrnit… 😀😀 Da, am avut ceva interactiuni cu monstrul adp, cind aveau sediul vizavi de blocul meu, unde era Grădina de Sud, dacă o știi… o frumusețe, cu grădină reală și copaci crescuți înăuntrul ei, prin ziduri… a făcut-o praf imecilul de primar și acum e o parcare uriașă și goală. Revenind, i-am chemat o dată să imi dea jos din același castan din poză un brad, aruncat de cineva de la etajele superioare, pe care nu mai suportam să-l văd zilnic atîrnînd printre crengile lui. Au venit, ce-i drept, dar n-au ajuns cu scara la brad și abia apoi mi-au cerut bani, să aducă o mașinărie cu care să se ridice :))) cică de-o bere, pentru efort, că nu e treaba lor să dea gunoaie jos din copaci. Și altele. Când veneau să tundă iarba, îi păzeam să nu taie și puiuții de castani și mîrîiau de fiecare dată. Acum, că nu mai sînt vizavi, s-a dus și idila – nu i-am mai văzut deloc…
ADP e demn de o comedie neagră.
Să nu uiți de pisici, after coffee, pic de curiozitate!
ApreciazăApreciază
M-am apucat de ceva, mai am nevoie de ceva timp. Dar stai liniștită, e un gând bun. Nu intenționez să le atac cu tigaia 😀 or anything.
ApreciazăApreciază
Aşa să ne tot fie ploaia! Şi ne tot plouă 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
La mine doar se face ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
offf… tot mai ploua..asa cate putin in fiecare zi
ApreciazăApreciat de 1 persoană
azi ne-a păcălit… :))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Idee cu pisici: n-am avut niciodată pisici, dar am avut un câine și adesea aveam impresia că știu ce gândește. Îmi închipui că toți stăpânii de animale au impresia asta. 🙂 Iar fotografia cu pisicile tale mi-a dat următoarea idee: două poezii (două pisici, nu?) în care să faci rime din gândurile pisicilor, ca și cum ele ar scrie poezia. Dacă au personalități diferite și mai bine. Una gândește: ce fluturaș frumos, uite cum zboară vioi să se întâlnească cu ”fluturașa” lui. 🙂 Iar cealaltă: ce ți-e și cu pasărea asta, toată ziua cip-cip, cip-cip. Vedea-te-aș la proțap! Sau: Ptiu, a naibii veveriță. Cum se plimbă prin castanul meu, parcă-mi face în ciudă. Vedea-te-aș guler! Ce zici? Scrii pentru mine poeziile astea? 🙂 Apoi poate îți spun ce gândea cățelul meu. Poate scrii o poezie și în numele lui. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
https://semaiintampla.com/2020/01/13/pisicile-mele/
ApreciazăApreciază
Am citit, dar nu e-n versuri. 🙂
ApreciazăApreciază
ca sa ma laud cu ele… chiar că au caractere diferite… total, iar al treilea, primul din articol, daca am pus bine linkul, n-a mai venit acasă de un an și, a dispărut prin cartier de tot, din cauza celorlalte două 😦
O să scriu, în vreo pauză :))) Înțeleg că la cățelul tău va fi monolog…!
ApreciazăApreciază
De ce monolog? Eu eram șeful de haită. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
„Mai plouă, în sfârșit, cu nepăsare
peste a timpului ireversibilă cărare.”
Nu știu de ce și nici de unde,
îmi plouă-n suflet cu amintiri mărunte,
din amorțitele trăiri se varsă neglijent
picuri ce timpu-l sparg și spun „Prezent!”
La multe lucruri suntem nepăsători, dar nu cred că timpul face parte dintre acestea…🤔
ApreciazăApreciat de 1 persoană
❤ pentru versurile tale 🙂
Nu noi; timpul e indiferent la mersul nostru 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
“Mai plouă cu mirare istovită
peste un gând de fată părăsită”♥️
ploua frumos in Paradisul metaforelor! 🤗
ApreciazăApreciat de 1 persoană
… Pentru tine, dar numai pentru tine: poezia e scrisă în liceu și singurele două versuri pe care le-am scos și le-am înlocuit acum cu cele cu masca și pelinul sunau așa: Mai plouă cu mirare tristă/Peste-o iubire ce nu mai există… erau continuarea celor două care ți-au plăcut ție 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
frumos! frumos pana la suflet! ♥️♥️
cu drag si admiratie, Issa, ca mult imi place cum scrii!
♥️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
îți mulțumesc mult, Amy!
ApreciazăApreciat de 1 persoană