Mi-aș face cuib pe mal de mare
În mărăcini de timp neregăsit
În zorii zilei aș zări doar soare
Iar serile – același astru la zenit.
M-aș îmbrăca în amintiri sumare
Și mi-aș ascunde lacrima în scoică
Pansând cu alge rănile amare
Meduza milenară mi-ar fi doică.
Aș ancora sirene și vapoare
În sunet de primordial arcuș
Mi-ar povesti povestea călătoare
În pana ultimului pescăruș.
În rest – numai tăcere migratoare
Adulmecând cu pururi un alt chip
Al altui vânt rătăcitor din zare
Castelul meu indestructibil de nisip.
Stropită lin de clipe trecătoare
Aș vrea-n final să fiu o stâncă
Supusă fiecărui val de mare
Ce dinspre largul ei mai vine încă.
___________
Muza a fost Aura, cu poza ei divină – cea reprezentativă. Acolo am rămas, în ea, cum am văzut-o. N-aș mai fi ieșit. Și piate nubcuib, dar o colibă, da, oricînd mi-aș face…
Sunt foarte fericită că poza aceasta ți-a inspirat o asemenea poezie! Ai trecut dincolo de imagine, ai reuşit să fii acolo pe mal privind apa azurie a golfului, ai simțit atingerea mătăsoasă a valurilor ce-ți puneau la picioare cochilii minuscule, ai atins neatinsul timpului rămas parcă prins acolo printre copacii mei preferați…copacii mei cu frunze terra cotta…albastre…ce-mi cântă zâmbete pe suflet!
Îți mulțumesc şi mă înclin! Eşti tare rău de tot!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Poza e divină, Aura. Cît de frumos ar scrie un om, n-ar atinge frumusețea live a naturii…
Eu îți mulțumesc (sau și eu, nu mai contează) și, dacă tot ai spus… pe copacul răsturnat în mare îl cheamă terra cotta?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Uită-te la prima poză de pe IG. Acela e copacul, dar e mai mult un arbust. Ceea ce a căzut este una din tulpini, iar lângă, o tulpină îmbogățea frumusețea lumii cu frunze noi. Ce este curios la acest copac sunt frunzele: când sunt crude au toate nuanțele de verde, iar apoi devin „divine”! Sunt în toate nuanțele de siena arsă, roşu cărămiziu (terra cotta), albastre, violet…îl ador! Când cad devin cafeniu- mătăsoase, dar suficient de dure…nu ştiu ce nume are! Tot caut…
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Da, știu poza, dar n-aș fi făcut legătura între prima și a doua, pîn-acum, că ai zis. Deși era logic.
Așa cum acum, prima oară – jur! – fac legătura între terra cotta/cărămiziu și cărămizi, deși am crescut lîngă soba de cărămidă.
Numai revelații… ❤
ApreciazăApreciază
Felicitari Issa!
Esti chiar foarte tare daca pornind de la o imagine ai scris o poezie.
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Pornind de la…? Era două noaptea și nu mai ieșeam din ea, scriindu-i de zor pozei 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mi-a plăcut tare mult! 🤗 Citeam și am mers prin poezie că un vis frumos!
O după amiază frumoasă 🤗❤️😘
ApreciazăApreciat de 2 persoane
mă bucur mult să bucur alte suflete cu povești și cuvinte… 🙂 weekend frumos, Ileana, multă sănătate!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
O fi fost un desen inspirația, dar mie îmi amintește de Mai am un singur dor / în liniștea serii… 🙂 Are același ritm etern. Bravo, Issa!
ApreciazăApreciat de 3 persoane
E de la mare, Jo, ea e eternă și ne induce starea asta 🙂
Mulțumesc ❤
ApreciazăApreciază
Adevărat, dar închipuie-ți un pian dezacordat care zdrăngăne pe mal. Ce vreau să spun este că ai și tu un merit aici. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E un loc şi pentru mine? Promit să nu fac gălăgie!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Te aştept! Pregătesc o barcă să plutim pe apele liniştite, incredibil de limpezi, de culoarea turcoaz…apoi să păşim desculțe pe nisipul moale, de un alb strălucitor! Iar dacă îți va fi prea cald, vom străbate o…mlaştină, pe un pod, umbrit de mangrove…
Acolo e o parte din Florida veche…
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Uite cum mă faci tu să apreciez și la americani ceva. Că măcar lasă bucăți de natură în pace, la noi parcă văd câteva rânduri de sezlonguri așezate ca băncile la școală…
Vin negreșit. În vis, n-am cum să nu vin, Aura 🙂
ApreciazăApreciază
Visez cu ochii deschişi la plimbarea asta! Te pup şi-ţi mulţumesc că mă primeşti!
ApreciazăApreciat de 3 persoane
😀😀 e! Mă îndoiesc că ne-am disputa vreodată firele de nisip sau picăturile de apă ❤
De-aș avea bani ca bill gates, aș cumpăra locuri din astea numai ca să le păstrez așa și să se ducă în ele prietenii mei, cînd vor 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Ce bine sună…! Mă apuc să joc la loto 😀
ApreciazăApreciat de 2 persoane
e bine, facem cu schimbul, că de la un timp am renunțat eu. probabil am altele, de Sus, în schimb… :)))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ca tot vorbeam de maretia naturii, nu, Issa? Minunate si imaginea, si versurile. Privindu-le, gandesc ca as face si eu, un cuib de corsari poate, in slujba versului ce iata, nu s-a stins.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Chiar au fost pe acolo corsari! Incă se mai păstrează urmele colibelor prin vegetația luxuriantă!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Nu ma mira! 🙂
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Wow… eh, una din aia, refăcută… ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, uite măreție în poză, Ana…!
Dacă veniți și Potecuța și tu, e foarte ok ❤ fie și fără semnal wifi! Mă speriasem inițial, am înțeles, citindu-te, în loc că vrei și tu un cuib, ceva de genul că să aduci și o armată de corsari 😀 și chiar nu…
Deci, singură poți să vii să cinstim orice 🙂
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Putem sa fim noi corsarii, nu e nevoie de o armata. 😀
ApreciazăApreciat de 2 persoane
😀😀 let’s do it 💚
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Crede-mă, Issa, americanii au şi „părți” bune! Unele dintre ele sunt tocmai cultul pe pentru natură şi pentru tot ce înseamnă moştenire de la înaintaşi. Ei sunt în stare să vorbească despre strămoşii lor ore întregi! Şi eu/noi ce să zicem cu istoria noastră milenară!? Dacă aş putea muta pentru câțiva ani aici măcar o parte din monumente…aşa să le repare, să se minuneze şi le-aş duce înapoi…
ApreciazăApreciat de 2 persoane
le apasă indienii pe conștiință… (iartă-mi mica răutate 🙂 )
dar e bine măcar atunci cînd compensează 🙂
ApreciazăApreciază
Doamne cât de mult mi-aș dori un țărm pustiu de mare – să mă îmbrăc în amintiri sumare, să-mi ascund lacrimile în scoică, să-mi pansez cu alge rănile amare- . De când visez un astfel de loc… Frumoase imagini ai creat!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Există, dar e în Florida 🙂
Am și eu la o țară cîteva astfel de locuri, dar n-am mai ajuns de trei ani…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Stanca vrem toti. De fapt, orice. Scoica, nisip, alga… chiar orice.
ApreciazăApreciat de 1 persoană