Arhivă personală

În sfârșit, după multă vreme, este pace și liniște pentru toată lumea în orașul New York. Mai puțin pentru Rafael.
Avea programată o întâlnire cu unul dintre cei mai mari detectivi din istoria lumii, pentru a vinde informațiile pe care le știe despre tatăl lui.
Pe ușa restaurantului intră un băiat îmbrăcat elegant și puțin grăsuț, din punctul lui de vedere. Băiatul avea o insignă de detectiv pe geaca sa, care îi ajungea până la genunchi, iar Rafael știa deja cine este și cu ce va avea de-a face.
Detectivul se apropie încet de scaunul unde stătea Rafael și îi zice, pe un ton determinat:
– Ești Rafael?
– Da, îi răspunde el, puțin sarcastic.
– Detectiv Morgan. Încântat.
Rafael are puține dubii cu privire la ce se va întâmpla și se încruntă puțin la acesta.
– Doriți să comandați ceva? spune o chelneriță.
Detectivul cere o cafea, după care se uită la Rafael și îi spune:
– Din cate mi-ai zis la telefon, ai niște informații care m-ar ajuta.
– Corect.
– Și ce vrei în schimb? Bani? Ceva în genul imunității?
– Nimic din toate astea. Vreau protecție, zice Rafael, cu un ton serios.
– Aaa, familia mereu e prima. Toata lumea are o mamă acasă de care să aibă grijă.
– Nu e vorba de părinți, am o soție și o fiică.
– Să vedem ce ai de oferit întâi, îi zice detectivul, în timp ce își dă geaca și pălăria jos, pentru a se face comod.
După câteva momente de tăcere, în care detectivul își bea cafeaua, iar Rafael trage un fum din țigară, ultimul începe din nou să vorbească:
– Ai fost atribuit la cazul familiei Cannova, din câte mi-ai spus la telefon.

Arhivă personală

Detectivul se uită mirat, dar are si puține dubii. Nu își putea explica, totuși, cum copilul cuiva poate să semene chiar atât de mult fizic și psihic cu tatăl lui, așa că începe să devină interesat de spusele acestuia și îl întreabă mai multe:
– Tatăl tău a dispărut în urmă cu zece ani, când tu aveai doar cincisprezece. Câte ai putea să știi despre el și despre trecutul lui?
– Ne-a povestit, mie și fraților mei, tot. Putem începe cu evenimentele din ’78, din moment ce atunci devine treaba serioasă.
– Ascult. Sunt ochi și urechi.
***
Giambattista Cannova, alintat Giovanni, Gianni sau, pentru americani, John, s-a născut în Italia, în 1958, în satul Corleone, și s-a mutat cu familia lui săracă, după câțiva ani, în Veneția.
Tatăl lui avea un magazin și a refuzat de multiple ori să plătească un don local, până în momentul în care a fost ucis.
Câteva săptămâni mai târziu, au venit persoanele supuse acestui don în casa Cannova, pentru a-și recupera datoria.
După ce mama și bunicul au refuzat să plătească, mafioții l-au omorât pe fratele geamăn al lui Giovanni, Paulie.
Fratele mai mare al lui Giovanni a jurat răzbunare, așa că mafioții i-au luat viața si lui.
După aceste incidente, familia s-a mutat în America, pentru a începe o viată nouă.

Arhivă personală

Din momentul în care au ajuns in America, Giovanni nu a mai fost același copil vesel si plin de viață, era cu totul o altă persoană, iar de-a lungul anilor a învățat să fie indiferent și să își prețuiască familia și prietenii.
Locuia în Brooklyn, într-un cartier dominat de mafia rusă, unde era și plaja. Avea doar un prieten bun din liceu și acela era Giorgio Boccino.
Aveau împreună un serviciu secundar la o spălătorie de mașini. Era una dintre acele zile care păreau normale. Într-o pauză, când stăteau sprijiniți de un perete al spălătoriei, s-a întâmplat ceva nou.
– Cum stai cu banii? îi zice Giovanni lui Giorgio, în timp ce își aprinde țigara.
– Plata e de mizerie, dar mă ține în viață.
Giovanni trage lung din țigară și îi spune:
– Când termini facultatea, iți iei un loc de muncă mai ca lumea. Ai mei nu au avut bani și de facultate.
– Pariu?
Dintr-o dată, după colt apare cineva care arăta a fi de origine rusă, împreună cu doi bodyguarzi cheloși, înalți și îmbrăcați la costum cu cravată.
– Unde e managerul? întreabă rusul, care, momentan, nu s-a prezentat.
– Nu e aici, i se răspunde.
Rusul se uită în jur și își pune mâna pe frunte, oftând.
– Când îl vezi, să ii spui că a trecut Krasinki pe aici și că, dacă data viitoare nu e la magazin, se va termina urât pentru el și pentru afacere.

Arhivă personală

Apoi se duce la magazinul de peste stradă, iar Giovanni și Giorgio se uită curioși, dar în tăcere, să vadă ce se întâmplă.
După câteva minute se aud câteva țipete dinăuntru, cei doi tineri se uită dezgustați, iar Krasinki iese din magazin murdar de sânge și continuă la următorul magazin și tot așa.
– Iuuu, zice Giorgio, cu o voce, într-adevăr, dezgustată.
După ce termină munca, Giovanni pleacă acasă, iar în seara respectivă află o veste groaznică din partea Bunicului.
– Giovanni! Vino puțin aici, spune Bunicul, cu vocea lui răgușită.
Acesta se apropie încet de masa la care stătea și se pune pe scaun.
– Mama ta a împrumutat mulți bani de la niște ruși, continuă Bunicul.

(va urma)

___________

Debuturi în Artă și Candoare nr. 7/2021: Radu Cotelin, Bianca Lazăr, Sara Cîrtoje și Ioana Băjenaru – 14 ani, București