Pe câmpul cu narcise

Pe câmpul cu narcise

Pe câmpul cu narcise
Revin în vreme iar
La vorbele nescrise
Pe-al timpului tipar.

Pe câmpul cu narcise
Acasă-s din exil
Aici vechile vise
Au râset de copil.

Pe câmpul cu narcise
Când ochii îi închid
Dorințe nedecise
Un paradis deschid.

Pe câmpul cu narcise
Sub norii fără pată
Iubirile prescrise
Mai înfloresc o dată.

Pe câmpul cu narcise
Nu-i loc pentru durere
Sunt verile promise
Și-a dorului tăcere.

Șoapta copacilor

Am trecut pe lângă copaci
Și copacii au început să foșnească.
M-am întors să-i ascult
Ca-n amintiri de demult.

Știți,
Spunea un platan,
Sunt aici de sute de ani,
Neclintit,
Spre mine
E alta în timp doar cărarea.

Plopul zâmbea:
Ca mine de-nalt
Nu-i nimeni să scuture zarea,
Abia de-mi văd frunza
Când cade-n asalt.

Bradul, semeț,
Verde mereu și isteț,
Se lauda cu veșnicia:
Numai vârful acelor mele
Îmi poate da de gol copilăria!

Salcia plângătoare
Suspina în unda cea mare:
Voi sunteți fericiți,
Dar eu
Legată sunt de apă,
Nu pot niciunde colinda,
Însă-n oglinda ei
Eu văd ce uneori
Unii de alții,
Înghesuiți,
Voi nu puteți vedea!

Iar iedera, în cor,
De peste tot, cu mare-amor:
Cine vă-mbracă,
Cine vă apără,
Cine cu voi se joacă
De-a v-ați ascunselea…?

(Peozii din grupajul câștigător al concursului „Radu Cârneci”, din antologia „Natura și poezia”. Prima dintre ele este cea care dă și titlul volumului sponsorizat).

Ehmeya