
Pe câmpul cu narcise
Pe câmpul cu narcise
Revin în vreme iar
La vorbele nescrise
Pe-al timpului tipar.
Pe câmpul cu narcise
Acasă-s din exil
Aici vechile vise
Au râset de copil.
Pe câmpul cu narcise
Când ochii îi închid
Dorințe nedecise
Un paradis deschid.
Pe câmpul cu narcise
Sub norii fără pată
Iubirile prescrise
Mai înfloresc o dată.
Pe câmpul cu narcise
Nu-i loc pentru durere
Sunt verile promise
Și-a dorului tăcere.

Arhivă personală
Șoapta copacilor
Am trecut pe lângă copaci
Și copacii au început să foșnească.
M-am întors să-i ascult
Ca-n amintiri de demult.
Știți,
Spunea un platan,
Sunt aici de sute de ani,
Neclintit,
Spre mine
E alta în timp doar cărarea.
Plopul zâmbea:
Ca mine de-nalt
Nu-i nimeni să scuture zarea,
Abia de-mi văd frunza
Când cade-n asalt.
Bradul, semeț,
Verde mereu și isteț,
Se lauda cu veșnicia:
Numai vârful acelor mele
Îmi poate da de gol copilăria!
Salcia plângătoare
Suspina în unda cea mare:
Voi sunteți fericiți,
Dar eu
Legată sunt de apă,
Nu pot niciunde colinda,
Însă-n oglinda ei
Eu văd ce uneori
Unii de alții,
Înghesuiți,
Voi nu puteți vedea!
Iar iedera, în cor,
De peste tot, cu mare-amor:
Cine vă-mbracă,
Cine vă apără,
Cine cu voi se joacă
De-a v-ați ascunselea…?
(Peozii din grupajul câștigător al concursului „Radu Cârneci”, din antologia „Natura și poezia”. Prima dintre ele este cea care dă și titlul volumului sponsorizat).

Felicitari, Issabela! ❤️❤️❤️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc, Simona! Te-am descoperit în spam, din întîmplare, abia acum, nici nu-mi vine să cred, o să dau wp în judecată 🙂 !!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu mult drag, Issa!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Imi place poezia ta. Este optimistă ca primăvara. 🌼 Iar acum vreau să știu ce ți-au șoptit copacii. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Well… done. Nu puteam să te las fără informații 🙂 Am pus-o și pe ea cuminte, după!
ApreciazăApreciază
Mulțumesc. 🙂 Imi place atât de mult încât zic că merita o postare aparte. Dar e bine și așa. Încerc să-mi dau seama cu ce copac mă identific… cu un platan. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am cîțiva în parc, vizavi. Îi admir de ani întregi ❤ (sper să nu-i confund, cei cu scoarța albicioasă, care se scorojește).
Eu mă simt cînd stejar, cînd trestie…
ApreciazăApreciază
Nu mă pricep la arbori. Am doar o vagă idee despre cum ar arăta un platan. Cum nu m-a interesat niciodată aspectul fizic, nu asta a fost ceea ce m-a atras la el, ci felul cum îl descrii tu: neclintit. Asta-s eu! 🙂
ApreciazăApreciază
El e. M-am uitat pe net după el. Cel cu scoarța albă, pe care-l știam eu.
Nu-ți știu ție neclintirea… 💚, dar a lui e superbă! Numai om să nu-l taie 🙂
ApreciazăApreciază
Mulțumesc frumos pentru încă o doză de poezie veritabilă, cu îndemn la visare!
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Cu multă plăcere, Petru, bună dimineața de luni!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
M-am ascuns în câmpul ăla şi aştept înflorirea acelor iubiri…
Felicitări, Issa!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Te rog, scufundă-te liniștită… Am uitat să spun că-i loc mult, mult și frumos 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cel cu scoarta alba e mesteacan. in antologie am scris si legenda lui, de ce mesteacanul are coaja alba. Felicitari, Issa!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am cîțiva în parc, pe care-i știu eu de 25 de ani. Dar cîți trebuie să aibă, ca să nu-i cuprindă brațele a doi oameni…? Au o coajă albicioasă cu care se joacă ande an copiii, trăgînd de ea, că iese de zici că-i fruct la dezghiocat. Și frunzele alea late… Nu zic că nu te cred, ci că-s derutată, după pozele văzute azi pe net părea platan, dar nu m-am uitat și la mesteacăn. Reiau 🙂 și mă duc să le fac și poze. Zona aia e îngrădită de ceva timo, dar sper din suflet că n-au treabă cu ei… 😦
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mulțumesc, la fel și ție!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
“Iubirile prescrise
Mai înfloresc o dată.”
😊 mai exista o speranta! ♥️
😊
ce frumos!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
În poezie, întotdeauna 🙂
Mulțumesc, draga mea ❤
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Cel care are scoarța crăpată peste tot și se cojește ușor este platanul.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, ăla e și în mintea mea și am uitat s-ajung în parc, să pozez unul dintre ei.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Na, că m-am luat cu platanul și am uitat să spun că poezia mi-a plăcut foarte mult!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😀 mulțumesc mult de tot ❤❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Frumoase versuri, IIssabela! Felicitătri!
Abia aștept să unești toate poeziile tale într-o culegere frumoasă care ar bucura ochiul cititorului! ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
în două săptămîni o să bifez și visul ăsta… mulțumesc frumos, Naty ❤❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Wooooow!!!🤩🤩🤩 Cât mă bucur!!! Știu cât de mult ți-ai dorit tu și cât de mult așteaptă cititorii tăi acest eveniment!!! Felicitări!!!🎊🎊🎊 Te îmbrățișez cu drag!🤗🤗🤗
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, tu ai fost prima care m-ai întrebat… țin minte 🙂
Îmbrățișare cu drag și de la mine ❤❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Issabela, poezia ta ma bucura mult. Ma bucura faptul ca se scrie acest tip de poezie, ca nu a fost uitat, ca natura inca vibreaza in sufletele noastre. ❤
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Închipuie-ți bucuria mea, cînd am mizat totul pe lirism și pe versul clasic, deși două din cinci au fost în vers alb. Dar tot lirice.
Despre leucocite și țevi sau altele pot citi și-n tratate de specialitate sau prospecte 😕😀😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Stiu ce zici, si eu merg pe aceeasi formula, le combin dupa cum imi sopteste inspiratia momentului. Nu pot insa sa renunt la ritm si rima, desi folosesc si vers liber.
ApreciazăApreciază
Loved ur blogs 😄
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Thank you very much!
ApreciazăApreciază
My pleasure 😊
ApreciazăApreciat de 1 persoană