de Issabela Cotelin Deunăzi, nimeresc pe un blog ale cărui texte îmi plac și citesc unul. Îmi place și textul respectiv, fără îndoială, altfel nu aș fi trecut pe acolo. Era un text cald și cursiv, la persoana întâi – o amintire narativă, studiată post factum. Textul e preponderent liric și bine scris, induce și […]
Mie altceva mi se pare trist: sunt prea multe englezisme, cam cum erau franțuzismele în perioada interbelică. Ei bine, mie îmi pare că aceste neologisme nu ne-au îmbogățit limba, ci au sărăcit-o. Când citesc un cuvânt ca „oportunitate”, în mintea mea îl înlocuiesc automata cu șansă, ori cu ocazie, sau cu un alt sinonim ce-mi sună infinit mai bine. Mie, dar copiilor noștri ce știu probabil doar acel cuvânt, fiindcă sinonimele sale aproape că nu mai sunt folosite în prezent… Așa că titlul articolului tău îmi pare extrem de potrivit. ❤
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Stai să vezi tendința, la piticii noștri… Că vorbesc pe net, pe unde umblă ei, numai în engleză și apoi iau cuvînul de-acolo și-l românizează cum le vine. Cum mi-a zis fiu-meu că el a „avoidat” nush ce 😂 mi-a luat ceva timp să pricep că, de fapt, a „evitat”, și să fac legătura cu „to avoid”…
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Știu ce spui. O colegă de serviciu, a cărei fetiță „traduce” cam la fel, îmi zicea odată: „Ce mai aștepți? Dilește-l!” M-am prins, desigur, că-i de la delete, verbul „a dili” :)))
ApreciazăApreciat de 2 persoane
😂😂😂 daa… Poate-ar fi bun un mic „dicționar” :))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Fain de tot şi foarte bine punctat!
În foarte scurt timp, nu vom mai înţelege prea bine ce citim, în ce categorie e cartea pe care o avem în mână.
Eu aştept cursuri de „cum poţi deveni soprană în trei paşi”. Vreau să strălucesc la Scala din Milano. Nu, n-am voce. Dar ce? Ăia au talent la scris? Asta spun.
ApreciazăApreciat de 4 persoane
Eu m-aș mulțumi să strălucesc și-n baie, unde tot aud că se cîntă arii celebre, dar nici măcar acolo nu mi-am permis, știind că n-am ce-mi trebuie 😂😂
Cît despre categorii… chiar m-a dat pe spate aia cu neo proză smart emotional, încă mai cujet la ea…!!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu nu am priceput nici acum ce-i aia, n-aş fi în stare să încadrez o carte în categoria asta 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cred că-i proza aia care e mai mult eseu, că n-are acțiune propriu-zisă, scrisă la persoana întîi și lirică, gen o semi-filosofie. Cred…
Dacă apare cineva mai în temă, aștept lămuriri cu multă receptivitate. Nu ca s-o aplic, ci să-mi liniștesc piticul interior 😁
ApreciazăApreciază
Cum ar fi gândurile-n fum de ţigară? Ia uite, domnule, că scriu neo meo seo şi nu ştiu. 😀 😀 😀
ApreciazăApreciat de 2 persoane
😂😂😂 ești neo smart și nu știai…!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu însămi mă fac vinovată de crime împotriva limbii române. Îmi prind urechile în jargonul industriei cinematografice. 😦 Mulțumesc pentru șutul în fund binemeritat. O să-mi dau osteneala mai mult… un timp. 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Am eu cîțiva „vinovați” d-ăștia așa, ca tine, pe-aici, de care nu m-aș lipsi neam… 😁❤
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Da, unii au scuza deformației profesionale. 🙂 Adesea îmi spun că de atâta engleză nici nu mai știu română. Eh! În plus, limba este un organism viu. Nu-i total exclus ca peste zeci de ani, cuvintele care ne zgârie acum timpanul să intre definitiv in limba română, cu loc în dicționar și toate cele.
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Fix. Așa cum azi deja nu se mai scriu cu liniuță, apanajul neologismelor, civinte ca: online, linkul…
Într-o zi o să fim cu toții neo smart sau măcar smart… 😁
ApreciazăApreciază
Smart in nici un caz, 🙂 În legătură cu ”online” nu-i vina noastră. Dicționarele engleze acceptă ambele variante. Dar ”linkul” e… furculision de-al nostru. 🙂 Deocamdată nu mă fac vinovată de asta… sper…
ApreciazăApreciat de 2 persoane
😁😁 uite, apropo, click, că l-am folosit la tine. Se scrie încă „click-ul”, dar, cînd va intra în lb română, va deveni și el „clickul”… Cam așa arată o limbă în evoluție 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, sună ciudat pentru noi. Dar copiii copiilor noștri vor considera ”clickul” firesc și vor fi oripilați la te miri ce chinezism care insistă să se strecoare în limba română. 🙂 Asta-i mersul lucrurilor. Sunt împăcată cu ideea. Asta nu înseamnă, însă, că n-ar trebui să trag cu dinții de limba română. Ca traducător chiar ar trebui să mă preocupe serios chestia asta. De aceea îți mulțumeam mai devreme pentru șutul în fund. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
ori am scris dincolo, ori aici. comentariul nu s-a publicat!
era de bine! ah, uitasem sa scriu : felicitari, Issa! ♥️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
L-am găsit dincolo 🙂
Mulțumesc, Amy ❤
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Eu m-am pierdut in comentarii, asa ca o sa-l aduc pe cel de dincolo cu copy paste (sic!) aici:
Alors, că tu știi, Issa, că mie-mi plac limbile romanice ori neo, neolatine… voiam să zic că “fiecare pasăre pe limba ei piere” dar aici o să adaptez și-o să spun că fiecare pix pe scriitura lui piere…. cât despre restul, cred că e normal ca lucrurile să se schimbe, în orice domeniu, deci și în acesta – tehnologia se dezvoltă, limbile se fluidizează, mințile se transformă. Dincolo de faptul că nu simt să am dreptul să judec dacă în bine sau în rău, lasând această ingrată treaba timpului și istoriei, că am văzut că știu s-o facă bine, în momentul ăsta recunosc din profundul egoismului ce mă domină că sunt bucuroasă că cineva se mai ia și de “englezisme” si nu numai de cele 2 cuvinte italiene pe care le scap uneori la un test de 500 și care, sincer, n-am înțeles niciodată de ce deranjează mai mult decât invazia sematică englezească. Lucru care, privind dintr-un anumit unghi, pare un fel de renegare a originilor doar pentru ca vin de la o rudă de unii considerată săracă… În altă oridine de idei, cred că e un lucru bun că multă lume încearcă pentru că altfel e dificil sa-ți dai seama dacă ai ori nu ai talent, și aici nu mă refer doar la scris, partea mai puțin bună, exact cum tu punctezi, începe acolo unde se pierde bunul simț și cel al ridicolului și unde, cu certitudine, ar trebui să intervină experții în domeniu, în orice domeniu! Așadar, mi-a plăcut mult tema dar și mai mult modul în care ai pus-o în discuție!
P.S.: Mie-mi vin numai cursuri de „cum sa devii milionar in zece pasi” o fi ca de aia nu m-am imbogatit niciodata…
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Știu faza cu incurcatul în comm, îți dai seama că am trecut prin ea… 😁
Care-s alea două cuvinte în italiană? Să nu-mi spui că „ciao”, după care mă topesc de 30 de ani, de cînd am văzut că tot Banatul și toți sîrbii din el spun ciao și la venire și la plecare? N-am înțeles de ce, dar tare mi-a plăcut ❤
P.S. eh, deci imaginează-ți că „cum să devii scriitor în…” e echivalent cu „cum să devii miliardar în…”, ca să vezi calitatea ofertei. Și, dacă tastezi „cum să devii…”, apar imediat fericit/frumos/deștept/bogat – cu variantele milionar, miliardar… 😂😂
Pnm. De-aia nu-s nici eu bogată, că nu m-am pretat la astfel de cursuri.
ApreciazăApreciază
ahahaha, mi se pare corect raționamentul tău! In ceea ce privește italienismele, voiam sa zic 2 la 500, mereu altele în funcție de cum îmi sar supapele dintr-o limbă în alta, fenomen care mie mi se pare absolut normal, dar nu și celor care abia asteaptă un motiv să-mi dea peste bot… Pe „ciao” și eu il iubesc, e un salut, și de venire, și de plecare, și de altele, ex-barbatul meu italian il folosea și după ce faceam sex, schimba doar tonalitatea, așa că… Si ca să mă întorc la subiect și la experții de care vobeam mai sus, cred că sunt necesari, dar mulți și drastici, ca niște cerberi puși la intrarea in toate formele de scriitură și în ceea ce priveste gramatica, că nu mai pot să văd atâtea talente fără un pic de respect pentru formă ca și când între acestea două n-ar exista nici o legătură… Plec că iar mi-ai dat subiect de gandit și nervi de futizat (ăsta-i neaoș, doar ca un pic adaptat!). Seară liiștită iți doresc!
ApreciazăApreciat de 3 persoane
😂😂 de tine și cu tine rîd! Dar, de fapt, nu e nimic de rîs aici, că, dacă aveam experții ăia, n-ajungeam aici…!
Dar zici c-ai citit comentariile, ai văzut că și experții noștri sînt plini (sau goi, că tot n-am aflat sensul exact) azi de mindfulness, cine să mai fie cerber…?
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Cerberul din „Infernul” lui Dante să fie atunci, că-mi pare că nu deageaba ni l-a inventat si ni l-a lasat in ereditate „coroana florentină”, omul ala a fost un vizionar… cu cuvântul ăla, in schimb, nu pot să se ajut, că expertul în anglo-saxoane e ramura tanara a familiei si acuma nu-i acasa, e la gagica-sa, cred ca se ocupa cu alt tip de limbi…dar promit ca o sa ma documentez, ca sa nu zica lumea ca-s rasista. Deci, noapte buna!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Acu’ ceva ani era la noi la modă „ultimate”… îl vedeam peste tot, toate erau ultimate, pricepi tu.
Știu ce înseamnă, e în toate dicționarele, și, totuși, are el, cuvîntul ăsta, o nuanță a lui anume, cum au unele cuvinte, doar pe limba lor, sens aparte 🙂
Nu vreau să zic că mimdfulness e de aceeași factură. Vreau să zic că, dacă tot ni le-am creat, pe limbi, măcar să ni le păstrăm și respectăm.
Pupici infiniți 😘😘 și oricînd, cu drag, primesc explicații de la expert ❤
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Astăzi se găsesc lecții pentru orice, doar bani să ai pentru a le plăti sau măcar like-uri să primească. Însă, pe lângă înclinație și talent, e nevoie de multă muncă și experiență pentru a scrie ceva util și plăcut. Unii scriu pentru că știu să o facă, alții pentru că au ceva de spus, iar cei buni și mai rari sunt aceia care știu să scrie , dar au și ce să spună.
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Și tu ai dreptate și, e drept, mi-ar plăcea ca ultima categorie să fie preponderentă…
… Încă mă mai întreb dacă nu cumva greșesc eu, fiind atât de pretențioasă cu tot ce mă înconjoară. dar nu prea-mi mai pasă de răspuns.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ciudat, am pus un comentariu la tine, dar văd că nu apare. De ce oare?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ti-am răspuns la articolul original, că acolo se dusese. Treaba e că meniul e în spaniolă și nu știu dacă mi-a publicat mie răspunsul… 😁
ApreciazăApreciat de 1 persoană