Cît e destin și cît e liber arbitru într-o viață? Eu am ajuns la concluzia că liberul arbitru e cuprins în cadrul destinului. Ca povestea în ramă. Ca visul în vis.

O concluzie după fapte întoarse pe toate părțile și la toate vîrstele. Sigur, mai am, dar sînt cîteva halte la care s-a oprit trenul singur, ridicînd din sprînceana locomotivei în semn de „asta e”. Acarul era, probabil, grav bolnav sau mort prin boscheții din jur.

De aceea cred că, pe lîngă ce ne facem, categoric, cu mîna noastră, unele ni se dau și atît, iar ce facem cu ele e un fel de artă a supraviețuirii, pînă a ne hotărî dacă vrem să trăim. Sau nu – și atunci supraviețuim în continuare pînă la sfîrșit.

De ce n-ar fi și viața o probă într-un examen mult mai amplu și mai altfel, probă pe care o tot picăm în neștire, fapt pentru care stăm de mii de ani în același fond incert și alergăm după alte și alte forme ale ei, neprinzînd sensul fondului…?

Dacă sună aiurea, dați vina pe ploaie, pe pandemie, pe orice. Dar nu pe mine, că n-am terminat de gîndit 😀

Ehmeya

Pachet Issabela Cotelin


_______

Prima foto e, parcă, de la Mihail Toma. A doua circula pe fb la un moment dat.