Pe nisipul de la mare
Eu am scris numele tău
A venit valul cel mare
Și l-a șters, îmi pare rău.
Meritul pentru scoaterea la lumină a acestei capodopere „de pe vremuri” e al Potecuței în totalitate și i-l declin cu multă plăcere. Nu știu cum, dar a scăpat criticii mele vigilente încă de atunci cînd circula alături de celelalte „amintiri” romantice din oracolele vremii.
Numai că eu nu văd aici nimic romantic, eu văd, pur și simplu, o spălare pe mâini de responsabilitate și, de aș fi primit aceste versuri scrise pe undeva de cineva, cred că aș fi ripostat aruncînd cu ghiozdanul după emițătorul lor.
Sau, mai frumos, aș putea spune despre ele că exemplifică atitudinea mioritică, binecunoscută deja cititorului român, de resemnare în fața destinului. Resemnare care, în afară de balada clasică, dacă scotocim bine prin cultura noastră, o regăsim și în ulteriorul „vine valul/îmi ia calul”.
Mergând pe firul cunoștințelor de astăzi, pare să nu fie inutilă nici precizarea că valul exemplificat în ambele creații e un fel de precursor al karmei, concept interzis de comunism, care nu admitea și reacțiunea la acțiune, fapt care justifică total moștenirea resemnării naționale și laitmotivul țapului ispășitor în fața oricărui nou… val apărut.
E de remarcat, în altă ordine de idei, și folosirea accentuată a pronumelui personal, ca în majoritatea „amintirilor” de acest gen, deși utilizarea acestuia nu este specifică limbii române, care are, de obicei, subiectul subînțeles. De unde deduc că bietul „eu”, exacerbat astăzi, atunci se străduia amarnic să iasă la iveală și e și el un precursor al ego-ului contemporan.
La vremuri noi, cuvinte noi…
😂 😂 se pare ca vastele intinderi de apa au fost mitul spiritului creator al poporului roman. de unde si “ din Oceanul Pacific a iesit un peste mic…/ te iubesc nu ma uita”
vine valul, Issa!
asta e pentru tine
🥰
cum doreste caprioara
apa dulce de izvor
asa iti doresc eu tie
mult succes in viitor.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😂😂😂 nu mai pooot… :))) pe-asta mi-o aduc aminte, dar parcă era cu „fericire-n viitor”…!!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😂😂😂
si tu acuma…
era in clasa a opta, ne desparteam, banchet, chestii, viitor…
vai de capul meu! mi-a cumparat mama pentru banchet o rochie de cumatra 😂 de muream de rusine. ba mi-a mai pus si o floare galbena in piept! vaaaaai! 😂 nici acum n-am uitat!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
„Rochie de cumătră”, de unde le scoți, sora mea? :)))) îmi imaginez ceva sobru si lung și, clar, incompatibil cu galben 🙄😀😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
exact! 😂
am murit de rusine! nu stiu ce-o fi fost in capul ei. am stat o ora pe acolo si am fugit! 😂
reformulez : “fericire-n viitor!”
doamne ajuta! bogdaproste!
am luat-o razna in carantina asta!
vine el valul…
🥰❤️💯
ApreciazăApreciat de 1 persoană
O tăiam pe drum sau mă schimbam (asta cu schimbatul chiar am făcut-o de ceva ori 😀). Pot să-mi imaginez prin ce-ai trecut!
Mulțumesc, Ami, fericire și ție în viitorul de mîine și în cel de după!
Noapte bună 💜
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu nu am avut oracol, dar am completat destule! Erau multe „strofişoare”, însă nu -mi aduc aminte nici una!😁
ApreciazăApreciat de 1 persoană
nici eu nu prea, că le ignoram, dar cu voi acum… și chiar îmi fac și mare plăcere. Acum :))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Versurile ”de pe vremuri” nu le putem uita, cât ar fi ele de inspirate sau nu. Valurile vieții mi le tot aduc în memorie, iar tu mi-ai dat o idee să le revărs într-o postare. Poate se potrivesc cu ale altora, de aceeași vârstă.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
te rog, și eu mă inspir dintr-un cuvînt uneori al vostru…
dintr-un comentariu al tău, l-am făcut pe acel fals Edi, dacă-ți aduci aminte, nebun și l-am omorît într-o proză scurtă, pe care-o s-o pun aici imediat ce o s-apară pe undeva 😂 așa că abia aștept să te citesc ❤
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Da, am avut si eu oracol si am completat si eu la altii, sincer, nici mie nu-mi placeau aceste versuri precum cele de mai sus, acea pasivitate de care vorbesti probabil ma deranja si pe mine. Mi-am stors creierii si mi-am amintit si eu o poezioara:
Cand iubesti pe unu
Nu iubi pe doi
Ca de gelozie
Te lasa amandoi.
😀
ApreciazăApreciat de 2 persoane
uau… truismele astea mă dau pe spate… 😀
și, totuși, așa cum sînt ele, tot îmi par mai elevate în simplitatea lor decît vulgarele manele de azi, poate-ar trebui adunate, ca folclor vechi urban 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Vrei sa-ti spun ceva? Eu am ascultat manele pe vremuri, am cateva care imi plac si in ziua de azi. Poti sa le vezi in articolul meu Reggaeton si manele. Nu se compara manelele grosolane de azi cu acele cantece, poate cam siropoase si simple, dar pline de sentiment.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
n-am dat de el, nici cu search, nici pe blogul tău, cît m-a ținut derularea… pune-i aici un link, pls, cînd ai timp, m-ai făcut tare curioasă 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
https://adropofinspiration.wordpress.com/2018/04/12/reggaeton-si-manele/
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🙂 nu prea m-a convins niciunul, sincer, deși la ultimul se simte clasa – sau poate e o prejudecată a mea. însă mă bucur că le-am ascultat, sînt atît de afonă în afară de rock-ul meu, încît mi-erau tot pe-acolo reggaeton-ul cu reggae și abia acum fac diferența, uriașă… :)) ultimul chiar îmi place, pe alocuri, mult.
îți dau, apropo de cele din articolul tău, și eu o melodie care m-a terminat, e cumva tot reggaeton sau manea turcească? oricum ar fi, m-a dat gata, poate și în contextul filmului 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Si eu ascult rock, mai ales gothic si simfonic, dar daca te uiti pe musica de pe blog o sa gasesti de toate. In ultima vreme, de pilda, am chef de jazz si de bossa nova inclusiv. Unde e linkul la piesa, ca nu il vad?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
la mine se vede și merge. pe laptop, pe telefon nu m-am uitat.
da, știu că la tine-s de toate, de-aia-mi place, că-mi fac idei indiferent de afinități.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Gata, merge acum, e tare faina. Nu, nu e reggaeton si nici manele, in niciun caz. E un fel de folk turcesc, as zice. ❤ Multumesc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulţumesc, Issa!
Aveam eu ceva-n cap după ce-am citit. Dar acel ceva a zburat după ce-am citit comentariul delicios lăsat de fata noastră cea sofisticată.
La final de-a VIII-a, am fost la banchet într-o cămăşuţă albă cu volănaşe şi un fel de salopetă formată din fustă pantalon până-n pământ şi în partea de sus avea două părţi care făceau zig-zag în spate şi în faţă se prindeau cu nasturi de partea de jos. Ceva de vis, ce să zic? Acum, când văd poza, mă gândesc că şi eu ar fi trebuit să fug 😀
Dar, să mă leg şi de subiectul postării, aşa a fost să fie, aşa trebuia să se întâmple… 😀 😀
ApreciazăApreciat de 2 persoane
ce drăgălășenie trebuie să fi fost…! din pdv nostru de azi, că din cel de-atunci, cuvîntul „volănaș” m-ar fi pus pe aceeași fugă :))))
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Valurile vin și trec, iau și calul câteodată, împreună cu secvențe din filmul copilăriei. În adânc, ceva treaptă și acum citind aceste „versuri”, e adevărat că nu pentru valoarea artistică a textului, ci pentru încărcătura lor emoțională, amintirea inocenței noastre din acele vremuri.
Deși e cam în afara subiectului, trebuie să vă mărturisesc că am avut bucuria să-l cunosc pe autorul versurilor și melodiei „Vine valu’, îmi ia calul”. Dacă inițial credeam despre el că e o persoană superficială, am descoperit o persoană profundă, iar de piesele „Spitalul de nebuni ” și „Mii de smaralde” am rămas îndrăgostit pe vecie…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu l-am aprofundat, recunosc, nu știu de ce, dar, în urma spuselor tale, chiar am s-o fac, mulțumesc.
Cît despre superficialitate… m-am prins deja că sub un umor bun (și cald, în cazul lui) se ascund cele mai profunde și sensibile persoane 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu nu sunt în trendul mioritic. Am o limbă ascuțită… 🙂 În altă ordine de idei, ”Eu” din al doilea vers este mai mult chestie de ritm… curge mai bine când rostești poezioara, nu? Nu că i-aș lua apărarea ca întreg. Ai dreptate cu ghiozdanul acela aruncat după emițător. 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😀😀 da, ține de ritm, numai că e loc prea comun, ca simțul meu filologic să nu tresară într-o concluzie :)))
ApreciazăApreciază
Uff! Am un oracol imens cu strofe puerile.
„Trista-i ziua fara soare
Noaptea fara cer senin,
Dar mai trista-i ziua-n care
Noi colegi ne despărțim. ”
Și câte altele…
Oricum vine valu’??? Rad. Pupicii
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Valu’ vine oricum. De apă, de prostie, de covid, de ce vrem noi 😀
Mai vreau strofe puerile, cînd ai timp și chef, unde vrei tu, la mine, la tine. Le-aș aduna. Nu știu încă de de, dar aș face-o 🙂
ApreciazăApreciază
Daca as putea posta fotografii… Toate ți le-aș da!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Poate o miercuri fără cuvinte… cu poze din oracol… 🙂
Hei, nu te bat la cap, să știi 💗🌸🌸
ApreciazăApreciază
E buna ideea. Chiar o facem. Nu cred că va fi chiar asta, căci și sunt plecata și e altceva în pregătire. Dar curând.. 😁 Poți să mă bati la cap. 🙃
ApreciazăApreciază
Pot sa fie dincolo de versurile alea si ceva povesti triste, in care „valul” sa fi lucrat ani de zile ca sa stearga numele ala din nisip. Dar sa nu o luam in directia aia trista, mai bine sa ne veselim cu inca una din intelepciunea mioritica, desi nu o stiu de pe vremea oracolelor:
„Zboara lebedele-n zare.
Eu ma uit, ele dispare.”
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Vaaai, cum e asta…! Bijuterie lingvistică, made my day 😀😀❤ și să știi că am auzit-o și eu, cine știe cum, că mi-e tare cunoscută, mulțumesc!!
ApreciazăApreciat de 1 persoană