Doctore,
Cred că am făcut alergie la viață,
Mă mănâncă spiritul
Și mi-au ieșit niște asperități pe cuvinte
În ultimul meu anotimp.

M-am uns cu un unguent de seninătate,
Abia l-am mai găsit
Pe sub o mână
Dar efectul lui a fost momentan
Și s-a și dus într-o săptamână.

Am încercat și câteva pastile
Recomandate
De câțiva vraci mai notorii
Erau ieftine și necondiționate
Dar mi-au produs doar niște stări iluzorii.

Am băut și-un sirop natural,
Infuzie de citate versate
Bune, se zice, la toate,
Ce mi-au produs,
Catastrofal,
Reci fiori de singurătate.

M-au sfătuit să dizolv în neant amăgiri
Trecute și viitoare,
Dar, doctore,
Cu cât dizolvam mai atent,
Cu atât efectul advers
Se răspândea în mine
Sub forma unei acute dureri,
Nouă și netrecătoare.

Tot cu rețetă am aplicat
Și pansamentul iubirii de sine,
De semeni, de ceruri, de bine
Și-am ieșit și din acest tratament
Mai grav decât am intrat.

N-ai, doctore, și tu un vaccin
Pentru al vieții pelin…?