Se uita la el cum își face, tacticos, o cafea.
Cu calm imperturbabil, dar ostentativ, știindu-se privit, încingea în fierbătorul electric de apă cantitatea bine măsurată, fix pentru o cană. Punea invariabil – fiind un individ statornic în orice fleac și mândru, nevoie mare, de această calitate a lui – în aceeași cană vârful semi-ras de nes, apoi pe cel ras de zahăr, apa fierbinte peste amestec, zdrăngănea deliberat cu lingurița și, înainte de a bea prima înghițitură, nu uita să-i zică:
– Iar n-avem cafea făcută! Știi că am palpitații și mă doare și stomacul de la nes!
Iar ea încă se mai mira că nu devenise imună, după treizeci de ani, la reproșul lui. Sigur, la început nu era cu inimă și stomac în coadă, astea veniseră pe parcurs, trebuie că se finaliza altfel inițial reproșul respectiv… dar cine-și mai aducea aminte?
Își amintea, însă, cum, vreo trei zile în urmă, venise din oraș.
Era o ploaie mare, deasă, oameni zgribuliți peste tot, nu de frig, căci era vară, ci de umezeala din oase, din suflete, ploua depresiv de mai multe zile. Își uitase umbrela, deși s-ar fi dovedit inutilă în vântul care bătea cu putere, și ajunsese acasă curgând ca ieșită din apele mării și neuscată încă de soare. Intrase, aruncase cheile și încălțămintea udă la intrare, n-apucase să-și schimbe și hainele, că-l văzu ieșind din bucătărie, frustrat. Habar n-avea de ea, unde fusese, ce făcuse, primele lui cuvinte au fost:
– Iar n-am găsit cafea! Fă și tu una, știi că…
Ce-ar fi băut o cafea fierbinte, cu lapte, gata făcută…! Singura ei reacție a fost, însă, să-i mulțumească pentru întâmpinarea caldă, deși s-a întrebat pe urmă dacă el merită ironia asta prea delicată.
O altă întâmplare deasă, legată de cafea, în viața lor de cuplu reușit – așa spuneau toți cunoscuții despre ei – era aceea în care el se trezea în weekend-uri după masa, pe la patru, cinci, șase, opt, și constata, cu o surprindere, după părerea ei, nejustificată:
– N-avem cafea făcută?!? Fă imediat una, știi că…
I-ar fi făcut cu alt sentiment dacă primele lui cuvinte ar fi sunat altfel, doar ea făcea mereu cafeaua în casă. Încercase chiar de câteva ori să-i spună, ba zâmbind, ba mai acru, că n-are cum să ghicească la ce oră se trezește el, dar nemulțumirea cu care el își făcea repetat și demonstrativ micul nes, acompaniată de zgomotul echivalent cu spălarea a trei chiuvete de vase pline ochi, o determina de fiecare dată să se răzgândească.
Se simțea dezarmată și de previzibilitatea actului în sine, și de incapacitatea ei de a prevedea momentul lui în timp util.
Apoi erau diminețile. Multe, nu le-a numărat niciodată în cei treizeci de ani.
Se trezea, cu ochii lipiți de somn, și ajungea în transă în bucătărie, cu gândul la treburile zilei care începea, unde-l găsea pe el, în neclintirea-i indignată, treaz de te-miri-când înaintea ei, cu nesul de veghe:
– N-am găsit cafea făcută, știi că…
Iar ea se gândea mereu, încă luată prin surprindere, când Dumnezeu să o fi făcut, în somn sau cum…
În vremurile când făcea cafeaua la ibric, își amintea ea – unii ar zice că nostalgic – nu mai prididea, dată fiind cantitatea mică de licoare fermecată cuprinsă în el. Mai mult făcea cafea decât gătea.
Apoi a apărut filtrul de cafea și o perioadă făcuse multă deodată, ca să rămână, să fie. A funcționat oarecum, dar cafeaua, cu o personalitate nebănuită, se așeza altfel în timp ce stătea prea mult într-un recipient – își mai schimba culoarea, gustul, consistența.
Nu e cafea făcută devenise, în noul context, e prea slabă, prea tare, prea rece, prea veche, prea…
Cu expresorul, experiența a fost ceva mai scurtă, căci, pe cât de bună, pe atât de mică era cafeaua cea de toate zilele – aproape că-și dorea întoarcerea la ibric.
Apoi, la un moment dat, fiindcă tot îi apucase secolul douăzeci și unu, îl convinsese să cumpere un filtru de cafea programabil, sperând în minunea tehnologiei, poate așa se restabilea armonia care, cel puțin din acest punct de vedere, avea mari restanțe. Ca un făcut, s-a defectat curând și noua minune, funcționând o perioadă invers proporțională cu prețul lui. Astfel, au revenit la filtrul clasic.
Cel puțin încercase, și-a spus, resemnată.
Odată, mai demult, nervoasă, nu mai știa acum de ce, căci – incredibil, dar adevărat – avea și ea problemele ei, cu totul altele în afară de aceea de a asigura cafeaua perpetuum mobile dintr-o locuință, s-a răstit la reproșul lui:
– Dar mai fă-ți și singur! Chiar am altă treabă, nu stau în clipa asta de cafeaua ta…!
– Și eu am treabă! Să muncesc, s-aduc bani, să…
Și-a regretat ieșirea, înghițind în sec de-atunci de câte ori îi mai venea. Nu pentru că el ar fi avut dreptate, căci muncea și ea, chiar dacă aproape invizibil din unghi financiar. Ci pentru că văzuse până unde poate ajunge el, pe firul unei logici personale și separate de a ei, și prefera să evite discuțiile în contradictoriu, constatând că erau epuizante. Și inepuizabile, pe deasupra. Și, evident, dăunau și imaginii cuplului reușit.
La urma urmei, dacă ăsta e scopul nescris al tuturor căsniciilor, ca ei să găsească tot timpul o cafea caldă pe masă, pusă la dispoziție de ele, și numai ea nu îl înțelesese…?
Uneori își lua câte o cafea în oraș. Avea atunci senzația că ar fi fugit de-acasă, fără să simtă însă, ciudat, fir de mustrare de conștiință. Clandestinitatea relației ei cu ceașca de cafea de la vreun bar din drum o umplea de fericirea fals vinovată de o clipă.
Era cumva ca bucuria aceea, cînd gătești mult, pentru sărbători sau pentru vreo petrecere, faci singur toate bunătățile și a doua zi mănânci cu poftă nebănuită o supă banală sau un ou prăjit la altcineva în vizită.
Sau ca atunci când trișezi la un joc de noroc și câștigi un pot oarecare, important nu pentru valoarea lui, ci pentru ideea de câștig.
Și anii au trecut așa, ușori la început, apoi din ce în ce mai grei.
Îl auzise o dată spunând:
– Atâta pretenție am și eu, să găsesc mereu cafeaua făcută, și tu nici măcar asta nu ești în stare.
I-ar tot fi zis și ea, în toți acei ani, visul ei secret:
– Și eu îmi doresc încă enorm să găsesc o cafea făcută când intru în bucătărie. O dată, atât, măcar o singură dată…
Dar a înțeles incompatibilitatea dintre ei. La el era cerință, la ea era vis. Și, se știe, ca și în viață, într-un cuplu reușit cel înțelept cedează primul.
________
Da, în mare parte mi se potrivește de, minune! Tare frumos descris!
Cel înțelept, poate să fie și decent!
Noapte bună, vise frumoase 🤗❤️
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Majoritatea prozelor mele de acest gen pornesc de la un fapt, om, întîmplare reală, fie și văzută în treacăt. Mereu am crezut că viața de zi cu zi sau cea interioară e cea mai bună muză 🙂
Însă încerc mereu să scot comunul din om sau întîmplare, așa încît să ne regăsim cît mai mulți…
Mulțumesc, noapte bună și ție, Ileana ❤❤☕
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Ups, o cafea cu aroma de incompatibilitate.. Mi-a plăcut mult Issa, stările descrise, trăite de fiecare-n parte. Plus cafeaua din oraș. 😋 Felicitări, iar! La cat mai multe reviste, cărți, ce vrei tu. 😘❤️
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Fain ai zis, cu aroma, mi-a plăcut mult!
Mulțumesc frumos, Ina!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Uneori cafeaua se face cam searbădă, de la atâta zaț răsfiert… Excelent tabloul prezentat!
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Mi-ai adus aminte de zațul fiert, cum știi deja, am trecut și prin asta 😀
Mulțumesc, Condei!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🌹🌷♥️🤗
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc!
ApreciazăApreciază
O cafea intr-o o zi oarecare si o poveste spusa frumos, care m-a lasat undeva intre zambet si lacrima.
Ziua buna, Issa!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Neața, gînduleț, mulțumesc, zi bună și la tine!
ApreciazăApreciază
Scrii spectaculos! Eu beau cafeaua la ibric, îi simt aroma aceea de altă data…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc, Ane, sper că a mers cu ibricul 😀❤❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
…cafeaua făcută la ibric, apoi o servesc din cană 😛🤗
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😀😀😀 am fost eu eliptică din greșeală, evident că la cană m-am gîndit 🧡🧡
ApreciazăApreciat de 1 persoană
… știam 💗
ApreciazăApreciat de 1 persoană
❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cafeaua asta! Multe patimi stârneşte! Eu îmi fac singură cafeaua, nu de alta dar nimeni nu poate „ghici” cantitatea exactă de ingrediente! Doar eu ştiu dacă o vreau cu cardamom sau scorțişoară, cu o linguriță sau două de apă minerală…deci, fiecare cu cafeaua lui!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
… că mi-ai adus aminte, am încercat și eu cu apă minerală în ea, dar mie mi se taie cafeaua, fix ca maioneza. Îmi scapă ceva, greșesc undeva?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Hai să-ți spun ce şi cum! Intr-o dimineață al meu îmi pune sub nas cafeaua (o nimereşte foarte bună!). Era fierbinte şi p rima gură m-a „fript”! Din curtoazie nu zic nimic, dar pe masă era o sticlă cu apă mineralã Perrier şi de lene am turnat puțină apă minerală în cafea…s-o răcoresc! Rezultatul!? S-a produs o reacție ciudată, spumă multă şi un gust divin. Problema a apărut când nu am mai avut acest tip de apă. (O cumpărăm doar online şi nu întotdeauna găsim!). In loc de Perrier, a comandat Pellegrino sau ceva din Italia, dar nici una dintre acestea nu dădeau gust cafelei, ba chiar îi strica gustul.
🤗🤗🤗
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ahaa… înțeleg acum! Ciudat.
… Stii la ce mă gîndesc? Apa minerală o îngheța? Nu știu dacă la noi e Perrier, nu mă pricep, dar îmi imaginez caniculă, o cafea răcită, dar caldă de vară și două cuburi de apă minerală înghețată în ea…
ApreciazăApreciază
Cred că este, pentru că este îmbuteliată în Franța. La noi se găseşte doar în restaurantele mari şi online. Este destul de scumpă. Sticla are pereți dubli. Teoretic, această apă nu ar trebui să înghețe. Unde m-am născut erau foarte multe izvoare cu apă minerală şi nu îngheța iarna decât puțin pe margini. Şi era frig nu glumă! Adică de la -25 grade spre -36 grade săptămâni în şir. O să încerc să fac cuburi când o să avem, pentru că acum avem doar Pellegrino. 🤗
ApreciazăApreciază
Am gustat din plin din profunzimea textului, mi-a plăcut mult!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Are ceva adîncime, da, mulțumesc mult!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ei, chiar reușit cuplu. În atâţia ani ea nu s-a gândit să nu mai cumpere nes, dacă lui îi face rău?😂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😂😂 și tu acuma, poate-și lua omu’ singur sau alte variante :)))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😂😂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Este o bucurie să te avem alături cu minunatele tale creații, Issabela! Și cred că, deși mă știi de puțină vreme, îți dai seama că eu nu gratulez de dragul de a gratula. Așteptăm noile creații pentru numărul următor!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îți mulțumesc mult, Anto! Din nou, da, și pentru aprecieri, și pentru căldura primirii între voi. E, poate mai ales azi, mare lucru să ai un loc și niște oameni printre care să stai cu drag.
Vin creațiile, sunt pe drum, viața e o muză inepuizabilă 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană