de Issabela Cotelin De inimă albastrăCântă uneori oamenii lumii. Ciudat, mi-am zis,Cum o culoare atât de clarăDuce așa greutateÎn spateMută și-amară. Când aveam vârsta visului mult prea fragilEra culoarea cerului de varăȘi-a valurilor mării fermecateȘi mi-am amintitCum infinitul lor totTiptilS-a ascuns în adânculUnor alți ochi de copilÎn careNeștiind să înotAproape m-am înecat. Atunci mi s-a […]

Inimă Albastră — MasticadoresRumanía