Iubirea de sine

Marea iubire, cea de sine,
Cea mai mare dintre toate,
Peste copil, iubit sau frate,
Nu-mi miroase chiar a bine.

Legenda zice că n-am cum
Nicicui nimic să dăruiesc
Dacă întâi nu mă iubesc
Pe mine-așa, aici, acum.

De mă iubesc așa cum sunt,
Zilnic la fel să mă descriu,
Nu văd cum aș mai vrea să fiu
Mai altfel, mai puțin, mai mult.

Și dacă m-aș iubi numai aici,
Ar însemna că, nemișcat,
Pe loc tot stau, la figurat,
Și mă aleg pe creier cu pitici.

Iar dacă m-aș iubi numai acum,
Fără trecut sau visul viitor,
Prezentul mi-ar părea plictisitor
Și fără puncte de reper pe drum.

De m-aș iubi acum, aici, așa,
În care dintre clipe mi-aș crea
Și cea mai bună versiune-a mea,
Că poate nu primează astăzi ea?

… Și Narcis se privește-n apă
Și se admiră în neștire,
Netulburat de-altă iubire,
Până ce fruct picat din pom
Sau pasăre sau vânt sau om
Apa îi tulbură când se adapă…

46 de comentarii

  1. Avand in vedere ca nu iubim doar ce-i perfect, e normal sa ne iubim si pe noi, cat de cat, asa imperfecti cum suntem, si sa vrem inca sa evoluam. ❤ Iar prezentul e destul de important, cred eu, fiindca adeseori ratacim pe cararile trecutului sau in anxietatile si sperantele viitorului si uitam de acum si aici.

    Apreciat de 4 persoane

  2. Eu, sincer, nici măcar nu prea înțeleg cum e cu iubirea asta de sine. Mă iubesc destul, dacă nu mă duc să sar intenționat în fața unei mașini? Poezia ta e superbă.

    Apreciat de 4 persoane

    • E foarte complicat… 😁 pentru că trebuie să separi ego-ul de această iubire de sine și să-l anihilezi, iar dacă nu reușești, adepții ei fanatici îți vor spune că ești încă sub influența ego-ului respectiv. Bătătorești un cerc cu asta.
      Dar, din cele ce zici, mie mi se pare că da 🙂

      Apreciat de 1 persoană

  3. E complicată iubirea de sine, tot încerc, dar mereu îmi dă cu virgulă.
    Tare frumoasă poezia ta Issa! Am să citesc de mai multe ori , poate bag ceva și la creier, că inima nu prea ascultă 😉
    O zi frumoasă 🤗❤️

    Apreciat de 2 persoane

  4. Narcisismul e o extrema a iubirii de sine. Iubirea de sine inseamna mai mult o acceptare/impacare a ta cu tine insuti, adica te placi asa cum esti , nu conteaza ca esti slab sau gras, inalt sau scund, bogat sau sarac, etc.
    Aceasta acceptare/impacare a ta cu tine, iti permite mai departe sa experimentezi viata si sa intri in fluxul ei fara sa ai tot felul de complexe, fara sa-ti fie teama, etc.
    E evident ca o persoana impacata cu ea insasi ii poate intelege si iubi in alt mod, mai profund, pee cei din jur…
    😊… parerea mea…😊

    Apreciat de 4 persoane

  5. Foarte, foarte faină! Şi da, ai punctat excelent!
    Dar stai, Issa! Nu era vorba că trebuie să stai în fiecare dimineaţă-n oglindă să spui: eşti frumoasă, eşti deşteaptă, eşti minunată, te iubesc. Da, tu să-ţi spui ţie. Am citit pe undeva asta. Ce facem, ieşim din rând? 😀

    Apreciat de 3 persoane

  6. Sunt de acord cu Sticri. Și eu mai am probleme cu iubirea de sine, totuși cred că are sens, fără narcisism, așa cum a fost gândită inițial – dacă tu nu te înțelegi și nu te accepți, cum te aștepți să te accepte alții? Dacă tu nu ai încredere în tine, cum să aibă alții? Sau, ca la avion, întâi tu îți pui masca de oxigen, că dacă nu ai tu aer, nu poți ajuta pe nimeni….

    Apreciat de 4 persoane

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.