Marea iubire, cea de sine,
Cea mai mare dintre toate,
Peste copil, iubit sau frate,
Nu-mi miroase chiar a bine.
Legenda zice că n-am cum
Nicicui nimic să dăruiesc
Dacă întâi nu mă iubesc
Pe mine-așa, aici, acum.
De mă iubesc așa cum sunt,
Zilnic la fel să mă descriu,
Nu văd cum aș mai vrea să fiu
Mai altfel, mai puțin, mai mult.
Și dacă m-aș iubi numai aici,
Ar însemna că, nemișcat,
Pe loc tot stau, la figurat,
Și mă aleg pe creier cu pitici.
Iar dacă m-aș iubi numai acum,
Fără trecut sau visul viitor,
Prezentul mi-ar părea plictisitor
Și fără puncte de reper pe drum.
De m-aș iubi acum, aici, așa,
În care dintre clipe mi-aș crea
Și cea mai bună versiune-a mea,
Că poate nu primează astăzi ea?
… Și Narcis se privește-n apă
Și se admiră în neștire,
Netulburat de-altă iubire,
Până ce fruct picat din pom
Sau pasăre sau vânt sau om
Apa îi tulbură când se adapă…
Foarte tare!👏🏼👏🏼👏🏼
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mulțumesc, Anna!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Odaaa! Legenda are foarte mare dreptate! Si tu! Te imbratisez, Issa!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
În toate-i strop de adevăr. Dar, exacerbate cum sînt acum toate curentele astea, eu le văd doar dîndu-se cap în cap la un anume moment 🙂
Pupic și eu, să fii bine!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Sincer, iti inteleg perfect temerile… Zi minunata iti doresc!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Avand in vedere ca nu iubim doar ce-i perfect, e normal sa ne iubim si pe noi, cat de cat, asa imperfecti cum suntem, si sa vrem inca sa evoluam. ❤ Iar prezentul e destul de important, cred eu, fiindca adeseori ratacim pe cararile trecutului sau in anxietatile si sperantele viitorului si uitam de acum si aici.
ApreciazăApreciat de 4 persoane
Le-am stilizat, evident, pe toate, cît am putut.
Mi-ai amintit de o poezie de pe fb, „Dreapta măsură”, probabil o știi, bîntuia sub semnătura lui Cioran, cum că să ai măsură în toate. Foarte faină, numai că era atît de optimistă, iar Cioran – atît de… neoptimist, că mi s-a părut că-i ca nuca-n perete numele lui pe poezie. Nici n-am săpat mult – nu era a lui.
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Nu cred ca o stiu. Cine a scris-o, de fapt? Nici mie nu mi-ar fi sunat a Cioran, he he!
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Uite-o, sper să meargă linkul. Am mai citit și pe la alții, studiind atunci problema, și concluzia ar fi: anonimă.
Exclus Cioran 😁😁😁
https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=2711097882302298&id=100002063382572
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Ah, nu, Cioran in niciun caz, mai ales citind ultimele versuri. 😀 Pare o poezie crestina.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
și eu am sărit în sus de nonsens, căci acum 4 ani mai credeam una-alta :)))
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Issa, am făcut cercetări, e Mina Ivanovici cu Dreapta măsură 😉
Sigur e ea, am găsit un youtube cu un domn, Florin Ivanovici, care e ceva predicator, care o citeşte din volumul de care spui tu, şi la comentarii spun mulţi ceva de sora lor, soţia lui. Apoi, o doamnă care citeşte altă poezie, din aceeaşi carte, tot pe youtube, are numele pe filmuleţ deci ea e autoarea.
No, am lucrat o ţâră 😀
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Wow… Si eu am lucrat acum doi ani, că mă iritase ideea maxim si o vedeam non-stop, dar n-am ajuns la yt.
Merci mult de tot, ești foarte tare 💜💜💜
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Cu drag! Când mi se pune pata, nu mă las. Şi acum mi s-a pus, că eram şi eu tare curioasă cine e autorul 😀
ApreciazăApreciat de 3 persoane
știu cum e… și ce mă bucur că mai știu și alții 🙂 mai ales când îmi pasă de acești „alții” 🙂
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Eu, sincer, nici măcar nu prea înțeleg cum e cu iubirea asta de sine. Mă iubesc destul, dacă nu mă duc să sar intenționat în fața unei mașini? Poezia ta e superbă.
ApreciazăApreciat de 4 persoane
E foarte complicat… 😁 pentru că trebuie să separi ego-ul de această iubire de sine și să-l anihilezi, iar dacă nu reușești, adepții ei fanatici îți vor spune că ești încă sub influența ego-ului respectiv. Bătătorești un cerc cu asta.
Dar, din cele ce zici, mie mi se pare că da 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Narcisiștii au fost suficient de criticați. Poezia ta pune punctul pe i cu accente de umor. Îmi place. 😘❤️
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Ce-am fi fără umor…? 🙂
Mulțumesc frumos, Ina!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
E complicată iubirea de sine, tot încerc, dar mereu îmi dă cu virgulă.
Tare frumoasă poezia ta Issa! Am să citesc de mai multe ori , poate bag ceva și la creier, că inima nu prea ascultă 😉
O zi frumoasă 🤗❤️
ApreciazăApreciat de 2 persoane
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mulțumesc frumos, zi trăită cu inima îți doresc!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Narcisismul e o extrema a iubirii de sine. Iubirea de sine inseamna mai mult o acceptare/impacare a ta cu tine insuti, adica te placi asa cum esti , nu conteaza ca esti slab sau gras, inalt sau scund, bogat sau sarac, etc.
Aceasta acceptare/impacare a ta cu tine, iti permite mai departe sa experimentezi viata si sa intri in fluxul ei fara sa ai tot felul de complexe, fara sa-ti fie teama, etc.
E evident ca o persoana impacata cu ea insasi ii poate intelege si iubi in alt mod, mai profund, pee cei din jur…
😊… parerea mea…😊
ApreciazăApreciat de 4 persoane
Complexe nu conplexe..🤣
cibea – cu ea
M-am grabit ….
ApreciazăApreciat de 3 persoane
:))) well done, it’s… done :))
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Tnx! 😊
ApreciazăApreciat de 2 persoane
părerea ta e cuminte și frumoasă, însă apologia acestei iubiri m-a cam obosit/plictisit. i-aș fi zis, mai degrabă, împăcare cu sine… 🙂
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Ca sa fac o gluma dar si o paralela, aceasta chestiune e ca si Sosoaca.🤣🤣
Adica, inainte aparea rar la TV si nimeni nu avea nimic cu ea, dar acum pt ca e atat de mediatizata toata lumea o injura si o face „tra-la-la”..🤣🤣
Vina-i apartine numai ei sau sau e vorba si despre faptul ca e toata ziua la TV si s-a saturat lumea de ea.
ApreciazăApreciat de 3 persoane
cred că nu-i cu „sau” aici, în ultima frază, ci cu „și”… :)))
ApreciazăApreciat de 3 persoane
🤣😁
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Dacă iubirea de sine ar veni la pachet cu autocritica , cred că ar duce la formarea unui caracter echilibrat. Fără adorație sau autoflagelare.
ApreciazăApreciat de 4 persoane
Dacă…
Vorba lui Rudyard Kipling, și el era cu „Dacă”… 🙂
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Foarte, foarte faină! Şi da, ai punctat excelent!
Dar stai, Issa! Nu era vorba că trebuie să stai în fiecare dimineaţă-n oglindă să spui: eşti frumoasă, eşti deşteaptă, eşti minunată, te iubesc. Da, tu să-ţi spui ţie. Am citit pe undeva asta. Ce facem, ieşim din rând? 😀
ApreciazăApreciat de 3 persoane
de mantre mă luai în altă parte… dar cum ele se întrepătrund până nu le mai facem față… 😀😀
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Sunt de acord cu Sticri. Și eu mai am probleme cu iubirea de sine, totuși cred că are sens, fără narcisism, așa cum a fost gândită inițial – dacă tu nu te înțelegi și nu te accepți, cum te aștepți să te accepte alții? Dacă tu nu ai încredere în tine, cum să aibă alții? Sau, ca la avion, întâi tu îți pui masca de oxigen, că dacă nu ai tu aer, nu poți ajuta pe nimeni….
ApreciazăApreciat de 4 persoane
dacă ești pilot :)))
glumesc. sigur că e un pic de adevăr în toate, asta cred și eu 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Așa-și zice și „guvidul”:
Eu sunt cel mai frumos! Eu sunt cel mai deștept! Eu sunt cel mai penetrant! Într-o zi toți veți fi eu!
😉
ApreciazăApreciat de 3 persoane
😁😁😁
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Frumoasa poezie că și tine 👋👏🤗
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc frumos!!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu drag 🤗
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce altceva sa iubesti daca nu perfectiunea? 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
:))) ce mai corect răspuns!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Plină de umor poezia ta.🙂
ApreciazăApreciază
Chiar un pic „mi-s dragă” că-s a mea!
Mi-a plăcut taaaare de tot!🤗
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sincer, și eu mă iubesc, atunci cînd nu-s supărată pe mine… 🙂
Mulțumesc mult, Aura!
ApreciazăApreciază