arhivă personală

Cred c-am scris bine numele, nu îmi doresc să verific corectitudinea lui, nefiind politică.
Cred că și faptul că îi dedic un articol e greșit.
Dar această persoană (presupun că-i o persoană) este dovada vie de pe wordpress (la cele de pe facebook am renunțat demult) a incontrolabilității mediului virtual de care vorbeam.
Și nu numai, ci și a faptului că – iarăși – intuiția primează. Face ea (intuiția, nu persoana) ce face și-ajunge să câștige unde nici n-ar trebui să existe luptă.
Am intuit de la prima întâlnire virtuală că nu e cineva cu care se poate dialoga firesc, dar de, cum nu mă iau, de obicei, după nimeni până nu mă conving singură…
Din cauza persoanelor ca Nostrastella – pe care aleg să n-o caracterizez, deși cu siguranță nu o cunoașteți cu toții – am ajuns să înțeleg că iubirea necondiționată, iertările, toleranța, corectitudinea politică, justiția umană și alte „deziderate” moderne sunt inepții și că o viață cu adevărat normală e posibilă numai fără nostrastelle.
Nostrastella – aș încerca o comparație – este personajul acela rău din filme care ajunge conectat la aparate pe patul de spital și înduioșează cinefilul, reușește să scape și toată sala răsuflă ușurată, gata, poate devine bun, și, ce să vezi, se face și mai rău și dă să-l omoare pe protagonistul principal.
Nostrastella are, probabil, multe nume, pentru mulți dintre noi. Trebuie doar identificată conștient și ignorată cu sinceritate.
Îi cer, totuși, scuze Nostrastellei că am făcut-o țap ispășitor public al persoanelor toxice (încă un cuvânt după care nu mă dau în vânt, însă nu am altul la îndemână) cunoscute de mine, dar așa s-a nimerit.