Cinemata’s Movie Madness

Oarecare (poem în proză)

Azi, într-un film
Oarecare,
Un bărbat dintr-o înaltă societate
Oarecare,
Încropită pe propria-i răspundere,
Își pieptăna mustața-ntr-o oglindă
Oarecare.
E drept că nu-mi plac bărbații cu mustață
Oarecare
Deși îi adoră multe femei
Oarecare.
Ei cred că-s mai puternici sau mai frumoși
Sau poate vor o prestanță
Oarecare
În rândul acelei înalte societăți
Oarecare.
De fapt, se leagă toate acestea cumva,
Ca să fii puternic și respectat
Trebuie să ai o mare iubire de sine
Manifestată perfect prin lăsatul, spălatul,
Tunsul, frezatul și pieptănatul unei mustăți
Oarecare.
Pe de altă parte,
Și comisarul din film, un comisar
Oarecare,
Avea o mustață,
Aceasta, însă, era răvășită întruna,
Semn că gândea.
Apoi am văzut
Că și săracul din film,
Săracul cel bun și cuminte,
Avea o mustață
Oarecare,
Dar nici el nu era dependent de ea.
Era, deci, un film cu bărbați cu mustăți
Oarecare
Și numai atitudinea față de mustață conta.
Am concluzionat, așadar,
Cât de efemere sunt toate
Și că important e,
Poate,
Ce preț pune fiecare
Pe-acest efemer oarecare.