Cultul Lucrurilor Inutile — MasticadoresRumanía

Cultul lucrurilor inutile (pseudo-eseu) de Issabela Cotelin „Las-o acolo, nu știi când ne mai trebuie” a fost una dintre frazele laitmotiv ale copilăriei mele. O frază care nu ținea inițial neapărat de sărăcie, ci de neputința de a procura în timp util și în mod firesc un lucru necesar. Poate și de comunism ținea cumva. […]

Cultul Lucrurilor Inutile — MasticadoresRumanía

32 de comentarii

  1. Și se poate încadra la categoria viciilor, pentru că sunt oameni care, așa cum ai spus, strâng tot ce apucă, dar nu aruncă nimic, iar pe lângă ei mai chinuie și pe alții cu gunoaiele lor..
    Weekend Frumos, Issa !

    Apreciat de 1 persoană

  2. Mie mi se pare invers. Cei care adună inutil la prostii pe care, poate, nu le ating cu mâna nici măcar o dată pe an, aceștia risipesc spațiile, magaziile, garajele, beciurile..absolut inutil, când s-ar putea ocupa locurile alea cu altceva de folos, sau pur și simplu să ai loc de mișcare și de respiro.. Ba chiar se pot transforma acele locuri în ceva de folos, și așa nu ar mai fi surse de infestare cu șoareci, șerpi și alte dihanii printre atâtea adunături fără rost..care până la urmă tot la gunoi ajung..
    Avem o viață prea scurtă pentru a o mai îngrămădi printre gunoaie..😇

    Apreciat de 1 persoană

    • corect!
      ce-i drept, nu ca o scuza pentru milenara expresie „poate ne mai trebuie”, la tară, de exemplu, nici nu ai unde să arunci diverse chestii mai mari. eu știu ca am stat cu niște fiare in curte niste ani doar pentru că n-am vrut sa le dau unor tigani in care nu aveam incredere si altii nu erau. dar, pina la urma, le-am dat, numai sa nu le mai vad!!

      Apreciat de 1 persoană

    • Nu te știu, nu le știu – pe lucruri, nu pot să judec. Eu m-am debarasat de multe. Sunt, de ceva ani, o minimalistă.
      Dar… nu chiar de toate 🙂

      Apreciază

    • Nu-ţi imagina că stau acoperită de gunoaie. Hmm, chiar, ce e oare gunoi dincolo de ce e cu adevărat gunoi? Asta ar merita discutat. De exemplu, în casa bunicii mele există o cană din lut, puţin ciobită într-un colţ. Stă, de când mă ştiu eu, în acelaşi loc. Orice străin ar spune că e numai bună de aruncat şi nu ar greşi din punctul lui de vedere. Numai că din cana aia mi-a fost turnată apă-n cap de către preotul care m-a botezat. Deci parcă n-ar fi de aruncat.
      Eu am obiecte care nu au o semnificaţie aşa de mare dar care, cum ai spus tu de ceas, sunt legate de o zi, o stare, o perioadă.
      Sigur, nu vorbim de casele alea, cum vedeam pe la tv, cu oameni care o viaţă-ntreagă au adunat de pe stradă sau din gunoaie pungi şi chestii şi au ajuns să fie înghiţiţi de ele. Acolo e boală deja.

      Apreciat de 2 persoane

    • Nu, categoric că nu, deși există.
      Nici de cana ta nu vorbim, e o cană cu semnificație pe care, dacă, să zicem, m-aș muta eu în casa ta, nu aș arunca-o doar din motivul că n-aș găsi-o acolo, tu luînd-o cu tine 🙂
      Dar mi-aș face curaj să vorbesc de vitrinele pline de bibelouri, de exemplu. A fost o epocă a bibelourilor, de acord, dar s-a dus, și ea, și ele. Să rămâi „îngropat” în așa ceva e, după mine, o încremenire fizică a timpului în loc și îmi devii un personaj care nu are cum evolua sau cum se schimba nicicum – legătura e evidentă.
      Și o să tc chitic de sertărelele mele de bucătărie, full de nimicuri, pe care, din când în când, le arunc, furioasă, en gros, dar, nu știu cum se face, într-o lună sînt la fel de pline😀😀

      Apreciat de 1 persoană

    • Issa dragă, eu am înţeles perfect ce ai vrut să zici. Am dat acel exemplu, că îmi e mai uşor aşa, să vorbim pe concret. Da, dacă ai şti semnificaţia ei. Dar dacă ai veni la cafea şi ai vedea-o aşa, ciobită, poate ai zice, pe bună dreptate, că e absolut inutilă. Nu tu, Issa. Că dacă eşti ca mine, nici n-ai vedea-o. Eu nu mă uit prin casele prin care merg 😀
      E un tu generic.
      Pungi cu pungi ai? Eu am avut. Până când, ca tine, am aruncat punga cu pungi şi de atunci, de câteva ori am căutat disperată o pungă pentru că da, am avut nevoie. Pungi din alea mari, de cumpărături, zic 😀
      Cu bibelouri am avut o perioadă relativ scurtă de-a face. Eram responsabilă cu şters de praf şi… îţi dai seama ce chin! Mama le ura puţin, tata mai mult decât mine. Dar mama, învăţătoare, primea numai bibelouri când primea. Şi cum veneau elevii cu colinda, zicea că se simtă ei bine, să le vadă acolo. Deh, s-a convins că nu merită totuşi şi după ce a văzut că tata se cam împiedica de ele şi se spărgeau ca prin minune. Când s-a prins că era gândită treaba, a decis să dispară tot şi în vitrina sufrageriei s-au mutat cărţi, aşa cum erau de fapt pe toată mobila în rest. A fost cea mai mare bucurie a mea. Ştersul de praf a devenit plăcere .D

      Apreciat de 2 persoane

    • Bine zis, dac-o văd 🙂 Dacă mi-ai pune cafea din ea și apoi ar sta pe masă, lîngă noi, ca să-mi mai pun cînd se termină, ar avea șanse să o văd :)))
      Cum să nu fi trecut și prin punga cu pungi… 😀😀 Personal am rezolvat elegant problema, zic: am în bucătărie un ”scaun cu capac” :))) (taburetul ăla pătrat, de 40x40x40, care are și capac, ca o lădiță) pe care l-am înțesat cu pungi. Problema e că-s de toate felurile, grămadă, și cînd îmi trebuie una anume, mă afund în toate, învîrtindu-le pînă găsesc!
      Mi-a plăcut mult să vizualizez bietele bibelouri care se spărgeau din greșeală… 😁😅❤❤

      Apreciat de 2 persoane

  3. Uff! Aici m-ai prins! Sunt fata bunicii mele. Ea era strangareata, am de la ea mici comori de suflet, iar eu fac la fel. Am o geaca din liceu cadrilată, prima pictura pe geam a Piticii, din fiecare an scoici de la mare culese, într-un cos, etc. Sunt înconjurată de nimicuri dragi. Uneori mai dau din haine, dar după in timp îmi caut fusta de blugi strâmtă. Îmi place să cred că cineva o poată cu aceeași plăcere, căci sunt lucruri bune, nu de aruncat. In fine, poate mă voi corecta, guilty! Articolul e foarte frumos, Issa. Mulțumesc Ina că ne-o arăți și așa pe Issa. 😘❤️

    Apreciat de 1 persoană

    • 😀 nu trebuie să te corectezi după mine, fiecare e cum e, Ina. Să nu crezi că eu nu mai păstrez bazaconii care îmi amintesc de ceva anume… Dar am observat și că, dacă îți eliberezi spațiul din jur de cele netrebuincioase, se eliberează și mintea și uneori și inima 🙂
      Cazuri și cazuri, dar ele tot lucruri rămân.

      Apreciază

    • Eu știu despre mine, mă mai bate Nela la cap, dar pun prea mult suflet în ele. Poate la bătrânețe reunit, docamdat ‘nu. Deși știu că tu ai dreptate, eu mă sprijin pe ce mă nconjoara. Am și vechi scrisori. Am vederi de la bunica într-un album de foto, etc.. Nimicuri, cum spuneam, dar asta-S. ❤️

      Apreciat de 1 persoană

    • yep, păi scrisori și pozele bunicilor, o iconiță am și eu… dar n-am păstrat pături, căni, pick-up-ul, haine, furtunuri, sape cu cozi rupte, chestii… nu știu, pînă la urmă totul e subiectiv 🙂

      Apreciat de 2 persoane

  4. De, uneori îți trebuie doar un cui, dacă ai, îl îndrepți – dacă nu pleci să-l cumperi, timp și bani. Dacă ești zgârcit, te duci la magazinul de bricolaj și dai mai mult pe transport. Vorba aia: „vreau să dau un telefon și n-am cui, mă duc să iau un kil”.
    Doar că, acum trăim în era consumerismului – se strică arunci. Eu încă am un frigider (înghesuit pe undeva) cumpărat în anii ’50 de ai mei, de la rușii care plecau. Pe vremea aia, lucrurile trebuiau să țină.
    Dar este și expresia lipsurilor care ne-au dominat ani de zile, cum bine ai scris.

    Apreciat de 2 persoane

    • Da, așa am presupus, dedus etc…
      Cît despre consumerism și despre lucrurile prost făcute intenționat, numite comerț, e iarăși evident.
      Și așa revin la vechea mea revelație, că nu mai știm, ca omenire, căi de mijloc. Poate doar individual.
      Iar revelația mai nouă e că nici n-am știut vreodată.

      Apreciat de 1 persoană

    • Nu e. Sau nu mi s-a părut mie. Am început cu mobila, cred că în domeniul designului am și auzit prima oară termenul. Mă apăsau toate camerele încărcate ale tuturor: știi, probabil, sufrageriile vechi, cu masă pe mijloc de abia treceai prin jurul ei de restul vitrinelor, fotoliilor etc. Sau dormitoarele cu ditamai patul pe mijloc cît juma de cameră, de trebuie să te strecori pe lîngă. etc. Și am ajuns chiar și la poezii: scriu ideea inițială cum vine și apoi tai. cuvîntul ăsta spune ceva sau e umplutură…?
      Omul ăsta spune ceva sau stă degeaba prin jurul meu…? 🙂
      Spațiul liber îmi dă senzația de respirație ușoară (deși, cum am zis, încă îngrămădesc o mulțime de fleacuri care nu se văd prin sertare…).

      Apreciat de 1 persoană

  5. Aceste lucruri inutile nu sunt pentru acum păstrate, ci pentru urmași. Gândurile prezentului merg către viitorime, nu către sine. Păstrarea lor coincide cu obiectele create să dăinuie o viață, nu asemeni celor de azi din era consumerismului.

    Apreciat de 1 persoană

  6. M-am amuzat! Ai lovit cu articolul acesta direct în țintă! Nu cred că există persoană în lumea întreagă să nu fi adunat ceva „absolut inutil”! Am scris ceva şi „dincolo”, deci nu repet! Aici, nu adun nimic, poate ceva hârtii chiar inutile se „mai adună pe masa mea de lucru”😊, dar ochiul vigilent le descoperă şi…fac ordine urgent, nu înainte de a inventa câteva scuze care au darul de a provoca râsete! În concluzie: articol de pus în ramă spre luare-aminte!🌟🌟🌟🌟🌟

    Apreciat de 1 persoană

    • Mulțumesc 😀❤
      Chiar cred că păstratul lucrurilor (exceptînd cana de la botez a Potecuței, poze și albume vechi, din astea) e o formă de atașament care, în cazuri extreme, devine boală.
      E firesc să păstrezi ceva, să zicem, simbolic dintr-o perioadă din viața ta, dar cînd nu-ți schimbi decorul, că era bine sau cine știe cum atunci, mie mi se pare și că rămîi blocat în perioada respectivă. Și atunci, cum să mergi mai departe…?

      Apreciază

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.