Issabela

Beton

Inguam photos, Gabriel Ganea

La patru plânge un copil,
La doi vecinul țipă la nevastă,
La unu, cearta-i mai cu stil,
Planează obiecte pe fereastră.

La trei, pereți se reformează,
La cinci, în dreapta, domnul Cuc
O gaură de hotă conturează,
Pereții monoliți din ochi se duc.

De la parter, al boxelor tumult
Prin fibra de beton răzbate
Și din subsol miros ocult
Gândacii cartea de bucate.

La șase e apartamentul gol,
La șapte latră un cățel de frică,
La opt în buzunare fâlfâie Eol,
De pe terasă pașnic ploaia pică.

Și apa caldă-i iarăși rece,
Caloriferu-i rece ca betonul
Armat în care se petrece
Viața la bloc pentru tot omul.

Guvernele în pași de vals
Cu lupii interlopi dansează
Jonglând al cheltuielilor balans
Ce se prefac că îl echilibrează.

42 de comentarii

    • 😂😂😂 eh, nu, nu-i chiar așa, am cumulat eu experiența din blocurile pe unde-am stat!
      deși, crede-mă, o singură gaură de hotă sau un perete spart te lasă ne-om o săptămînă…!
      iar cu boxele… blocul meu e din plăci, a căror îmbinare se vede dinafară. bașii unui singur vecin vibrează-n ttoate etajele dimprejur…

      Apreciat de 2 persoane

    • Acum tot la bloc stau, deci cam stiu cum este, dar totusi depinde foarte mult si de vecini.
      Oricum, absolut tot ceea ce ai scris pe acolo e real 100%.
      Asta-i viata…🤣🤣🤣

      Apreciat de 1 persoană

    • În ce privește blocul meu de acum, vina principală e a statului, care, zic eu, primează calității oamenilor.
      E un bloc început în ’89 și terminat în grabă în ’90, fapt pentru care l-au si lăsat cu o singură scară, deși erau două în proiect. Imaginează-ți, ca inginer, că un perete exterior întreg e făcut ca între scări, subțire, ci nu ca unul cu adevărat exterior.
      Dar da… în general, asta-i viața la bloc.

      Apreciat de 2 persoane

    • Sa fiu sincer nu prea-mi pot inagina constructia exact deoarece casa scarii in general e oarecum in mijloc si serveste unui nr limitat de apartamente. De un lucru sunt sigur, blocul tau fiind facut dupa 77, respecta noile norme de protectie seismica care sunt cele in vigoare. Pb sunt la celelalte blocuri….

      Apreciat de 2 persoane

  4. Am pufnit în râs la…
    „La unu, cearta-i mai cu stil,
    Planează obiecte pe fereastră.”
    …iar apoi am ținut-o tot așa, într-o veselie! 😀
    Lăsând la o parte gluma, mi-a plăcut tare mult! 🤗❤️

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

  7. Sunt mai liniștit dacă spui că ai cumulat aceste experiențe din mai multe blocuri în care care ai locuit. Exact cum am făcut și eu, din cele patru garsoniere și două apartamente în care tot am căutat idealul. Nici la casă nu l-am găsit, deci m-am resemnat cu ce am și încerc să mă inspir din asta, călcând pe urmele tale.

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

  9. Parcă văd stratificarea. Ești inspirata din realitate, da’ bormașină din apropire nu te lasă să-ți auzi gândurile. Cât despre apa, zic doar „Doamne ferește! ” Pupicii Issa! 😘❤️

    Apreciat de 2 persoane

    Răspunde

  10. Când ești… mitic-ul din ”Bucale”
    -și ai chiar tu, un rol în mit-
    Să vrei să scapi din geamparale,
    Îmi pare-”umpic”- un moft tâmpit!

    La noi! de-o plânge vreun copchil,
    Ori cearta trece prin fereastră
    Nu găurim, gândind cu… STHIL
    Un hău în sufletul din glastră!

    Nu pizmuiesc… Că nu-s ca voi!!!
    Iar soarta, nu-i coincidență.
    Când dai la Stat numai nevoi
    Asta primești: CONDESCENDENȚĂ! (peiorativ!)
    …..

    PS.
    Ce este un mitic?

    -vorbesc tare, mult și fără rost;
    -se cred buricul pamantului;
    -se urcă pe tine la coadă în supermarket,
    sau când te dai jos ori te urci într’un metrou
    sau alt mijloc de transport în comun;
    -e certat grav cu apa și săpunul; de vină fiind-normal, RADET’ul;
    -își zice bucureștean adevărat, deși trecut-au doar câțiva ani decând a venit cu vreo căruță hodorogită din te miri ce/care colț de țară, otova amărâtă;

    … ș’or mai fi, dar mi-e silă.
    vă meritați unul pe altul, cu prisosință
    bleah

    PPS(retoric):
    Crezi în viața de după iubire?!

    Apreciază

    Răspunde

  11. Hey!

    Io chiar am crezut că nu-s pe blogul wanker-ului futicos(?), unde btw! am auzit că m-ai făcut nefericită. Really?! Ori poate reacția ta, fu doar pt că te-a mâncat oarecumva gelozia. Că iote-o bre și pe tuta (adică IO) asta: ea (adică EU) are parte d-un articol întreg, iar eu (adică TU)… nica. Ha. Ditamai ”sciitoreasa”! Mă leși?

    Și știi ce doare cel mai tare? Tu.
    Nu articolul labagiului. Că nici măcar nu-i primul.
    Dar toți au sfârșit la fel, te asigur. TRIȘTI! Ca dup’o labă!
    So. Wanker-ul? Mi se pișcă! Dar tu.. Hm.

    Să cauționezi asemenea specimen, ce-n fiece articol are doar referiri extremiste ori pornografice, nu bun. Părerea mea. Epuvantabil, dăcât! Anyway. Am divagat oleacă.

    …
    Viață, existență? Hai să fim serioase.
    Deci nu-mi băga pe gât oximoroane, că nu servesc la ora asta.
    Iubești?

    Sau doar.. respiri?!!!

    Apreciază

    Răspunde

    • Stella, iubesc 😁
      Iar Papa e un drăguț, ne-am cunoscut și personal (nu numai cu el, ci cu mai mulți din ce vezi pe-aici și nu-ți place) și, cînd îmi place un om, pot ignora chestii – eu decid ce, cît și cum.
      Dar tu? Ție chiar nu-ți place nimeni și nimic din tot ce citești?

      Apreciază

  13. La ce te referi, că nu’nțeleg?

    La ”virtuoșii” de p’acilea, ori la articolele tale?!
    Fii mai explicită. Anyway. Dintre prietenii tăi (/și) virtuali, hm… am o aplecare către unul, recunosc. Având un master în psihologie (psihologia clinică, consiliere psihologică și psihoterapie- i mean ), omul e chiar mană cerească pentru lucrarea mea de doctorat: Influența facebook-ului asupra psihicului vrăbiuțelor. Omu’vrăbiuță e tare de tot, să mor io. Tnks dude.

    Iar de mă-ntrebi despre ce și cum scrii tu… parcă ți-am mai spus: nu rezonez de nicio culoare; că nu gândim la fel. Ceea ce e bine totuși. Nu-i musai să ne și iubim. N-așa? Unanimitatea îmi dă frisoane, mă sperie. Și chiar nu vreau să par mama lui Gică, cea veșnic gravidă :lol:! Pur și simplu. A. Mint. Mi-a plăcut mult articolul cu Dana. Am râs cu muci. Ți-oi povesti cândva ce însemna în partea mea de țară, să fii strigată Dana, pe treptele liceului, ori whatever unde.
    Sau mai bine nu.

    Mă dorm, și’oi mai reveni. Poate.
    De dragul echilibrului. Că doar nu crezi că te urăsc.
    Nu te iubesc, atât. E musai?

    noapte bună

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Gravatar
Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Anulează

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.