Cei care m-ați citit, vă amintiți de unul dintre punctele nerezolvate de mine la poștă data trecută, cel cu banii prin western union pe care poșta nu mi-i putea da, deoarece scria sus, pe bon, undeva, mic, RIA, și funcționara a zis ca nu știe ce-i aia, dar nu e la ei. Iar în final mi-a zis că nu i-ar fi dat oricum, că n-are banii ăia. Sigur, nu mi-a dat prin cap – mie ideile geniale îmi vin după ce se consumă actul – s-o întreb atunci, pe loc: dacă știa că n-are bani de la început, de ce m-a mai întrebat numărul tranzacției de două ori și s-a uitat în calculator după ea…?
Ei, bine, azi, ducîndu-mă din nou la același ghișeu cu alte chestii, am zărit sus, chiar pe ghișeul respectiv, un afiș pe care nu-l văzusem data trecută: RIA – ridicați banii aici… Cum deja am fiori la combinația asta infimă de litere, am respirat adânc, să nu leșin de nervi retrospectivi, și, deși n-aveam de gînd, i-am cerut din nou banii, sperînd să-i scot măcar un ochi cu anunțul în sine, pe care sigur nu l-au pus în ultima săptămînă.
Dar poșta e poștă. N-am avut ocazia asta, n-am ajuns pîn-la RIA, că mi-a zis din prima:
– Nu merge programul.
– Adineauri mergea…!
– Da, dar s-a blocat. Așa se blochează el. Dacă vreți s-așteptați juma de oră sau o oră…
… Deci să-i lăsăm, că altundeva voiam să ajung.
Aud de cînd mă știu: au salarii mici, trebuie să mănînce și ei o pîine ș.a.m.d.
M-am înduioșat tot de cînd mă știu de soarta oricui. Dar, cu cît sînt eu mai duioasă, cu atît devine beneficiarul duioșiei mele mai nesimțit, extrapolînd puțin pățaniile de la poștă.
Iar înțelepciunea populară mai are o vorbă a ei, zice că pe cine nu lași să moară, nu te lasă să trăiești. Cît de reală e! E drept că, din păcate, n-am mai citit-o demult printre motivaționalele bîntuinde de azi. Și, dacă nu era funcționara de la poștă care să-mi spună că nu știe ce e RIA în timp ce pe geamul ei de lucru era lipit afișul cu RIA sau funcționara căreia i se strică un program cînd n-are chef de el, aș fi și uitat această zicală veche, dar bună.
Pe scurt, nu am cum să mai fiu înduioșată că n-are ce mînca cineva care își bate joc fățiș de mine.
Auzi, dar dupa ce-ti ridici suma de bani, semnezi si tu in registru, faci copie la buletin 🤣🤣🤣🤣 si-ti iei chitanta semnata si stampilata?
🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣
Chestia asta cu Posta Romana imi aminteste de platitul intretinerii la bloc cand se strange lumea acolo si dezbate vrute si nevrute…🤣🤣🤣🤣🤣, exista o fauna specifica care e pe acolo….
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😂😂😂 aia e la money gram, cu hîrtiile. mă bătea gîndul și pentru ei un articol, că m-a impresionat cum, pentru a ridica niște bani printr-un simplu nr de tranzacție trimis pe orice chat, money gram de la noi îți face 6 (șase) foi A4 la xerox, trei pentru ei și trei pentru tine, dintre care una singură e copia după buletin… la ce naiba le trebuie 6 coli…???
dar la money gram e doar cu nume și atît. aici, la western union, e cu adresa din buletin și d-aia, probabil, nu mai fac și copii xerox – și-apoi dsă nu uităm ca e posta română, cred c-ar trebui să venim cu colile albe de-acasă…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Remarc că făcuși o pasiune!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😂😂😂 d-aia silită…
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Deja Issa e un deja vu. Parerea mea e aceeasi au ramas cu mentalitatea comunista. 😦
ApreciazăApreciat de 1 persoană
și-s mai tinere decît mine… 😦
ApreciazăApreciat de 1 persoană
pfff, ce criza as fi facut! nu are rost sa-ti mai povestesc! 😂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
am înjurat cînd am ieșit. o fac cam de două ori pe an… :))))))
mă simt foarte dezarmată în fața nesimțirii vădite.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
ok, nu s-a publicat comentariul meu! 😂 stai ca mai scriu o data! bine ai facut! chiar si in gand! yeee, mor de ras! 😂😂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
eu aș muri cu ei de gît, nu-s prea zen de fel la faze din astea :))))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Abia după ce am citit mi-a trecut așa, un gând. Doar nu!… Nu cred să fie cu putință, una ca asta! 😦
ApreciazăApreciat de 1 persoană
acuma zi-mi gîndul, te rog, nu mă lăsa așa… 😀
dacă te gîndești la banii de la tine, nuuu, a fost ok. adică i-am luat din a doua încercare, tot de la poștă. și pe cei de la încă o prietenă, tot din a doua.
acum e a treia oară cînd primesc prin WU și cele două încercări au trecut 😀
ideea era că, dacă tot mă duceam la poștă pentru altele și au acest serviciu scris cît casa pe ei, să profit, să nu fac un drum separat.
dar am renunțat la idee, poșta noastră te face să te simți idiot, o să mă duc la un WU în mall 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sigur că mi-a trecut prin gând. Odată ce ai zis de WU… 🙂
Am citit Macii tăi, Issa. Mac cu mac… tot câmpul. Mi-a fost drag să mă regăsesc în perioada fluturilor pe care i-ai înveșnicit tu cu pagini de jurnal. Să știi că adesea m-am pus de partea băieților, firește 😉 pentru că îmi aminteam de propriile mele nedumeriri din vremea aceea cu privire la ființele venusiene. Mai apoi însă, crescând cu vârsta și cu mintea poate, diferențele dintre noi s-au uniformizat. Nu pot să zic că am rezolvat eternul feminin, însă puteam să înțeleg mai degrabă o fată cu judecată, decât un băiat grobian. Așa că până la sfârșitul cărții nu am mai putut să citesc din perspectiva bărbatului, așa cum îmi ceruseși. Erai omul care își punea probleme, întocmai ca și mine. Întrebări de ordin existențial, social, sufletesc mi-au străbătut și mie mintea sau inima. Ține de aplecare spirituală mai degrabă, decât de sex. Nu numai că te-am înțeles, dar mi-ai fost și dragă. Cartea ta e bună, mi-a plăcut și îmi pare rău că nu am îndrăzneala de a scrie și o recenzie despre ea. Am sperat că dacă las să se aștearnă emoțiile primei lecturi, o voi scrie cu mai multă cumpătare, ullterior. Ei bine, am greșit. Nu pot nici acum, pentru că emoțiile mele nu vor să se lase în jos 🙂 Dar o recomand. Tinerilor, pentru oglinda în care se vor vedea atunci când își sondează puțul stărilor sufletești. Celorlalți tineri, mai ca mine, pentru atmosfera retrăită a unor vremuri când toți macii erau roșii și păreau pentru totdeauna. Desigur, „Întotdeauna” e doar un cuvânt înșelător… Minunat de contrastant cu volumul întreg, care este de o sinceritate absolută, iar autoarea lui de un curaj extrem. Felicitări!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
wow… dar e chiar o mini-recenzie, ca să zic așa, deși evident că scrisă cu sufletul, nu cu instrumentele critice ale literaturii 🙂
mulțumesc din sufletul cu care am scris, Condei!
ApreciazăApreciază
Ai și fb, Condei? Fiind un comentariu public, mi-am permis să îl postez aproape integral, cu mulțumiri din nou. Și, dacă ai, voiam să îți fac o invitație, știu că și tu scrii, îmi aduc aminte chiar de un ziar. Sper să poți deschide linkul, e publică postarea și m-am înscris și eu contributor la Timpul Bruxelles, dar au și Timpul Londra, te dumirești tu și sunt sigură că ai fi binevenit.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
ApreciazăApreciază
Pe mine ma apuca furia cand citesc doar! Culmea e ca nu pot scapa de „obiceiurile” astea nici cand traiesc in alte țari! Diferenta e ca aici daca devi „vocal” isi vin repede in fire!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Funcționa și la noi, înainte de pandemie. cînd țipai, obțineai ce ți se cuvenea. Dar s-a dus, nu-i mai pasă nimănui de nimic.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Astfel de români nu pleacă la muncă peste graniță, că acolo chiar ar muri de foame cu așa mentalitate. Rămân aici să ne mănânce nouă zilele.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Fix. Am oscilat între termenii indolență și nesimțire, dar m-am cam plictisit de corectitudinea politică 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Din pacate, la posta ca si in alte insitutii sunt oameni si oameni. Am si eu niste tanti pe care le prefer si altele pe care prefer, dimpotriva, sa le ocolesc. Acesta este acel soi rau de functionar, pe care il gasesti nu doar la posta, ci in multe institutii, cel dezinteresat, absurd sau cap patrat. Sau toate acestea la un loc. Totusi, ma intreb, daca chiar nu merge programul, de ce nu scot un afis pe ghiseu unde sa scrie asta, mare si lat? La noi asa am vazut ca procedeaza. E aiurea sa mai stai si la vreo coada ca sa te trezesti ca iti spune, odata ajuns in fata, ca nu merge programul. Doh.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
pentru că, s-a justificat ea, o oră merge și una nu, nu are de unde să știe…. singura chestie bună ar fi să și-l scoată de tot din servicii. sau pe ei înșiși, ca instituție 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pai simplu, cand nu merge, scoti afisul, cand merge, il bagi sub ghiseu. Ce e greu asa. 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
mda, nu m-am gîndit, ce-i drept :))))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nuu pot să cred! Asta e cireaşa de pe tort, cu anunţul deasupra capului să te trimită în altă parte că la ei nu e. Nu pot să cred! 👿
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu bătea realitatea orice film…? 😦
Am să le scriu o poveste, nu știu incă cum, după ce-mi revin. Măcar atîta să le fac 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Tare! Poti sa le reclami pe doamnele alea. Sigur, nu foloseste la nimic, dar zic asa… Alta idee n-am. Am devenit mult mai relaxat de cand contribui mult mai putin la salariul lor.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Da, mi-a mai zis cineva că e singurul lucru pe care pot sa-l fac. Eu aș vrea să-și scoată serviciul ăsta, WU, de tot, e clar că nu-l pot susține, abia le duc pe-alealalte…
ApreciazăApreciază
Issa dragă, tot la reclamație ajung. Poate, poate măcar așa se iau măsuri. Nu-ți poți permite să-ți bați joc de oameni în felul ăsta și să nu existe consecințe. Sunt banii tăi, dacă ai nevoie de ei că-s banii tăi de pâine?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, și Constanța tot așa mi-a zis, că pot face – pentru WU – reclamație la sediul lor central. Sunt atât de puțin genul… dar câteodată cred că trebuie. încă mă mai gândesc. Mai am un drum la poștă zilele astea. Chiar dacă scot banii între timp din mall, că n-am ajuns, o să întreb dacă le merge „programul”. Dacă tot nu, pe bune că fac și le zic să-și scoată serviciul de pe listă, că e inutil.
ApreciazăApreciază
Deci a fost cu „va urma”. Îmi pare rău că n-ai avut sorţi de izbândă nici a doua oară cu ei. Înseamnă că eu am fost norocoasă.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Clar. Am fost si-a treia oară și am cerut cu diriginta. M-au dus în biroul ei. Era bîtă, dar a zis că „oricum” nu mi-i poate da, pt că erau dolari și ei dau doar lei sau schimbă doar euro.
Am aflat apoi și taina acelui „oricum”. Deși scria RIA pe poștă, nu gaseau banii în sistem. M-am dus la un mall cu western și cu ria și m-a lămurit imediat omul de acolo… Pe poza cu chitanța scria undeva „via CEC”, deci puteam să-i ridic de la orice CEC – ceea ce poșta română n-a știut de trei ori să îmi zică…
ApreciazăApreciat de 1 persoană